Dorin Recean: Când politicul nu se implică, poliţiştii se comportă corect
Interviu cu Dorin Recean, ministru al Afacerilor Interne
— În ultimul timp au apărut semnale prin presă că plecaţi sau că veţi fi determinat să plecaţi de la MAI. Care e situaţia, de fapt?
— Atunci când am fost numit ministru, mi s-au delegat două obiective: primul a fost ajustarea sistemului la cerinţele regimului liberalizat de vize, ceea ce a fost îndeplinit deja. Dacă vă amintiţi, pe domeniul internelor partenerii europeni nu au avut niciodată nemulţumiri faţă de implementarea prevederilor ce ţin de regimul liberalizat de vize, am beneficiat de susţinere şi asistenţă financiară şi umană consistentă şi considerăm că această asistenţă a existat şi din cauza că am făcut lucruri bune. Al doilea obiectiv ţine de creşterea încrederii cetăţenilor în poliţie. Lucrăm.
Eu mă simt confortabil să lucrez într-un mediu agresiv, n-am nicio problemă cu asta. Este natural că în cadrul MAI odată cu îmbunătăţirea sistemică sunt afectate foarte multe interese, foarte mulţi au plecat, au fost nevoiţi să plece. Dincolo de asta, se mai implică uneori şi factorul politic. Da, există discuţii la nivel politic. În PLDM nu e ca la Partidul Comuniştilor, unde după adunări jumătate dintre membri aveau mâinile rupte de aplauze pentru “deciziile unanim luate”. În toate partidele e normal să existe discuţii contradictorii. Da, au fost critici, am discutat situaţia şi continuăm munca.
— S-a vehiculat că ar exista probleme cu achiziţiile publice…
— În prezent este creată o comisie de achiziţii în cooperare cu membrii societăţii civile. Deci achiziţiile pentru MAI vor fi realizate de această comisie, ca să dispară suspiciunile, ca să nu fie invocat procesul politic sau conflictele politice ale ministrului. De asemenea, am solicitat partenerilor externi care donează mijloace financiare pentru reformarea poliţiei să ne susţină şi cu realizarea unor proceduri de audit, ca atât procurările, cât şi alte acţiuni bugetare să fie analizate, calificate şi transparentizate.
— Recent un fost angajat al poliţiei, Vladimir Maiduc, a lansat în presă acuzaţii la adresa Dvs.
— Nu vreau să mai comentez acest caz, m-am expus deja la acel moment. Dacă există probleme de substanţă – să meargă la procuratură, dar nu în presa de partid. Aşa trebuie să procedeze orice cetăţean.
— De ce sunt încă mulţi nemulţumiţi de starea de lucruri la MAI?
— Sunt de acord, poliţia nu arată foarte bine, noi greşim, avem oameni diferiţi în toate instituţiile, dar asta nu înseamnă că sistemul nu se îmbunătăţeşte, asta nu înseamnă că nu sunt schimbări în bine ireversibile.
— Care credeţi că sunt reformele ireversibile realizate?
— Eu nu îmi imaginez că se va reveni la situaţia în care ministrul, ca figură politică, să conducă din nou efectivul de poliţie, poliţia de frontieră, pompierii, salvatorii, această divizare s-a făcut tocmai pentru ca politicul să nu aibă implicare în operaţiunile poliţieneşti. Eu nu îmi imaginez că vor fi anulate şi scoase din uz camerele de luat vederi, care sunt deja aplicate în oficii, pe străzi, în maşinile poliţiştilor, dar şi pe uniformele lor. Eu nu cred că sistemele informaţionale care transparentizează procesele din interior vor fi închise şi nu vor mai fi utilizate. Eu nu cred că documentul acesta, aşa-numita “forma 246”, pe care am digitalizat-o, va reveni la formula istorică, după ce ani în şir şeful inspectoratului teritorial venea şi dădea mită unui alt coleg din poliţie ca să obţină aceste hârtiuţe.
În aprilie 2013 a fost introdus sistemul nou de înregistrare a crimelor, fiind divizată şi procedura de înregistrare, în baza căreia persoana care înregistrează crimele e separată de cea care le califică. În fiecare dimineaţă se face şi o analiză aici, la centru, a crimelor înregistrate. Acest sistem practic nu poate fi ocolit. Da, mai există cazuri când crimele sunt ascunse sau nu sunt înregistrate adecvat, poate atunci când poliţistul merge la faţa locului. Dar şi aceste situaţii au o soluţie. Recent am lansat numărul scurt 1520, la care orice cetăţean poate să telefoneze şi să comunice inclusiv faptul că nu i-a fost înregistrat cazul sau n-a venit poliţistul, sau i-a cerut mită.
— Cum vă asiguraţi că toate apelurile vor fi preluate, că toţi oamenii vor fi auziţi?
— Astăzi avem 3 posturi de lucru la linia telefonică 1520. Dacă nu vom reuşi – vom mări capacitatea. Apelurile cetăţenilor, de rând cu monitorizarea activităţii poliţiei, ne ajută enorm. De exemplu, anul trecut am avut o creştere a apelurilor înregistrate cu privire la furturile patrimoniale – din apartamente, curţi, furturi de bunuri. Am analizat regional unde şi cum e răspândit fenomenul şi am redistribuit resursele de patrulare, de intervenţie. Anul acesta vedem o îmbunătăţire a rezultatelor anume pe acest gen de crime. Deci noi nu am pus problema îmbunătăţirii mecanice a datelor statistice, ci am acţionat ca să rezolvăm problema în sine, dar astfel am reuşit îmbunătăţirea statisticii.
— Cum măsuraţi gradul de reformare a activităţii poliţiei?
— Am încetat să măsurăm eficienţa activităţii poliţiei în baza statisticilor. Ambasada SUA ne susţine acum în activitatea de monitorizare prin realizarea unei cercetări la fiecare 6 luni, care are 2 componente foarte interesante. Cercetarea nu e realizată de noi, noi doar punem la dispoziţie datele. Este măsurată încrederea omului în poliţie la nivel local şi naţional. Discrepanţa e enormă: încrederea în poliţistul de sector e de peste 70 la sută, iar încrederea în sistem e de aproximativ 40 la sută. Or, experienţa personală şi percepţia sunt diferite: percepţiile sunt formate de presă, pe când experienţa personală vine din contactul cu poliţistul de la locul de trai.
— S-au făcut schimbări structurale, s-au implementat tehnologii cu ajutorul donatorilor străini, dar cum reeducăm poliţiştii?
— Asta va dura cel mai mult. Dar avem deja schimbări. Generaţia tânără din inspectoratele teritoriale sau din inspectoratul Naţional de Patrulare e altfel, avem circa 30—35% dintre poliţişti care sunt chiar foarte flexibili, care şi-au dorit această schimbare. Creăm cât mai multe oportunităţi de instruire pentru poliţişti, e obligaţia noastră. Avem persoane în cadrul poliţiei instruite să fie instructori care merg în teren. Acum avem un program de instruire în domeniul managementului conflictelor, căci deseori observăm că poliţiştii, în loc să anihileze un conflict, prin acţiunile lor îl amplifică. Chiar dacă cetăţeanul în anumite cazuri nu are dreptate, poliţistul trebuie să reuşească să aplaneze conflictul.
— Există şi cazuri când poliţiştii sunt agresaţi?
— De la începutul acestui an avem deja peste 30 de cazuri de ultragiere a poliţistului, când este agresat sau i s-a propus mită, sau se fac presiuni. Serviciul de protecţie internă şi combaterea corupţiei are obligaţia să se ocupe de toate aceste cazuri. A fost lansată recent şi o linie telefonică internă, un număr la care orice poliţist poate anunţa un caz de ultragiere. Cazurile sunt analizate şi, dacă e necesar, sunt anchetate şi transmise în instanţă.
— Cât de satisfăcuţi sunt poliţiştii de salariu?
— Eu cred că nimeni nu e satisfăcut la MAI de salariu şi e greu să îmi imaginez un funcţionar public în R. Moldova mulţumit de salariu. Dar ce facem? Aşteptăm până cresc salariile şi apoi începem să lucrăm?
— Dar cu salarii nesatisfăcătoare sunt sensibili la mită?
— Da, cu cât e mai mic salariul, cu atât sunt mai sensibili la mită. De aceea introducem camere de luat vederi în stradă, pe haina poliţiştilor, în maşini, ca interacţiunea cu cetăţeanul să fie cât mai transparentă. Am lansat o campanie, un proiect cu DNA-ul românesc în frunte cu Codruţa Kovesi, la care se alătură CNA, procurorii anticorupţie, ca să promovăm ideea de cooperare interinstituţională, că altfel nu merge. Se vor face instruiri în România.goosejackarea
Visul meu personal e să avem un sistem informaţional unitar de la momentul iniţierii dosarului până la sentinţa finală, un dosar electronic, cu semnătură digitală, să existe trasabilitate. Iar cetăţeanul implicat în acest dosar să primească un cod, ca să poată urmări ce se întâmplă cu cazul său. Vă imaginaţi câtă presiune din partea cetăţeanului va fi? Câtă transparenţă în sistem? Acum elaborăm sarcina tehnică, ca să putem să finalizăm în 2015 acest proces şi să ne integrăm cu sistemul care există la ministerul justiţiei. E un proiect susţinut din asistenţa Guvernului SUA.
— Aceste măsuri de transparentizare exercită totuşi o presiune mare asupra poliţiştilor. Aveţi opoziţie din interior?
— Avem unele semnale, dar sperăm că poliţiştii vor înţelege că toate aceste măsuri îi protejează pe ei, în primul rând. Căci atunci când vine cineva şi zice nejustificat că a fost abuzat de poliţist sau că i s-a cerut mită – avem pe loc înregistrările, care vor arăta adevărul. E o investiţie mare, dar merită. Înregistrările se transmit instantaneu, se stochează şi sunt verificate în baza unui algoritm, ca şi cu camerele din maşinile de patrulare.
— Aţi depus declaraţia de avere. Aveţi firme?
— Am o firmă inactivă din 2004—2005. N-a fost lichidată, dar nu are venituri şi activităţi. Jurnaliştii au descoperit că soţia mea ar deţine acţiuni într-o farmacie. Fusese o farmacie privatizată pe bonuri, ea nu a ştiut şi nu are titlu de proprietate, dar e un înscris într-un registru – deţine ceva de genul zero întreg şi ceva.
— Subalternii credeţi că şi-au declarat sincer proprietăţile şi interesele?
— Există bănuieli, dar urmează ca securitatea internă şi CNI-ul să îşi facă treaba.
— Mulţi poliţişti au autoturisme de zeci de mii de euro, cum ajung să le deţină?
— Nu cred că există justificare, decât în unele cazuri. Am avut discuţii foarte serioase. Unii dintre ei s-au simţit forţaţi să plece, alţii urmează să treacă teste de monitorizare a modului de viaţă. Se elaborează o metodologie care va fi aplicată în mod legal.
— Cum vor acţiona poliţiştii la examenele de Bac?
— Legea interzice publicarea testelor pe Internet. Poliţia va avea competenţa să califice aceste infracţiuni, s-au introdus amenzi foarte usturătoare pentru tot lanţul.
— Care sunt rezultatele implementării camerelor video pe străzile Chişinăului? Cetăţenii au percepţia că cei cu autoturisme de milioane sunt mai agresivi în trafic şi mai nepedepsiţi.
— Dacă analizăm rezultatele de pe camerele de luat vederi, observăm că cei cu maşini scumpe îşi permit să plătească amenzi mai des. Cum îi descurajăm? Ni s-a reproşat că păstrăm această practică rudimentară de a scoate plăcuţele de înmatriculare. Dar e tocmai o armă de descurajare. Pentru şoferii cu mulţi bani nu e o problemă să plătească amenzi. Iată atunci când îi ridici permisul, atunci când îi iei plăcuţele şi el trebuie să meargă undeva să le ridice, are timp să îşi pună întrebări. E o variantă să creştem amenzile. S-a făcut acest pas toamna trecută. Dar nu le putem ridica prea tare, căci cetăţeanul cu venituri medii nu poate achita aşa amenzi şi atunci apar iar riscuri de coruptibilitate. Pentru unele încălcări, cum ar fi conducerea în stare de ebrietate, am introdus pedeapsa complementară obligatorie de suspendare a permisului de la 6 luni până la 3 ani.
— Am înţeles că purificarea rândurilor poliţieneşti e totuşi o procedură dificilă, dat fiind că mulţi dintre cei concediaţi se restabilesc prin proces judiciar.
— Da, e complicat, dar sunt două opţiuni: dacă instrumentul legal este abuzat, aplicam instrumentul administrativ. Se ajunge uneori iar la instanţele judiciare, cu restabilire la serviciu, dar iarăşi aplici instrumentul administrativ.
— Dar există poliţişti care recunosc franc că au greşit şi pleacă de bună voie?
— Există, dar ca excepţii. Trebuie însă să construim un astfel de sistem care să elimine imediat şi să descurajeze orice abuz.
— În aprilie 2009 au existat zeci de cazuri de tortură înregistrate în sectoarele de poliţie, dar abia zilele acestea a fost condamnat un poliţist, şi acest caz fiind contestat şi tărăgănat. Cum restabilim cetăţeanului sentimentul că există punitate şi pentru torţionarii din poliţie?
— Cred că ne scapă un element important. Noi încă nu am pedepsit politicul, pe cei care au dat ordine să se aplice tortura. Politicul atunci, mai întâi, a dat indicaţia ca poliţia să nu acţioneze nici pentru apărarea clădirilor, nici a cetăţenilor. Ulterior le-a dat indicaţii să acţioneze împotriva propriilor cetăţeni, politicienii expunând poliţiştii la această ilegalitate, comiţând o imixtiune în activitatea lor.
— Credeţi că politicienii care au dat acele ordine vor fi pedepsiţi vreodată?
— Eu am ferma convingere că vom ajunge acolo unde toate conflictele de interese din spaţiul de aplicare a legii vor fi rezolvate şi toţi vinovaţii pedepsiţi.
— Dar a expirat termenul de prescripţie.
— Noi avem obligaţia aceasta. Eu cred că va exista suficientă presiune publică, încât vinovaţii să fie pedepsiţi.
— Credeţi că acea sursă politică mai are piese în sistem?
— Cu siguranţă, de vreme ce există pârghii care asigură acum impunitatea pentru ei.
— De ce niciun poliţist nu a recunoscut că a primit şi a îndeplinit ordine politice?
— E o cultură organizaţională care încă nu e depăşită. Şi nu e o problemă de 23 de ani, ci de zeci de ani, în care acest sistem a fost construit. Dar de vreme ce nu va mai exista posibilitatea ca conducerea politică a statului să se implice în activitatea poliţiei, poliţiştii se vor comporta altfel.
— Evenimentele din Ucraina au readus în atenţia noastră un fenomen periculos, care a fost sesizat mai întâi în aprilie 2009 – bande de tineri cu măşti pe faţă, agresivi, care apar de nu se ştie unde, în mod organizat, şi tulbură liniştea publică. Ultima dată o asemenea bandă a fost organizată la Marşul LGBT. Aţi analizat provenienţa acestora?
— Există un factor extern care tensionează foarte mult situaţia din regiune, creând anumite breşe în sistemul instituţional din R. Moldova. Aceste elemente radicale sunt exploatate într-un context anume, pentru a crea şi mai multă tensiune, a isteriza societatea. Cu ajutorul acestor forţe obscure se organizează referendumuri, apar intenţii de dezinstituţionalizare a poliţiei locale. Serviciul poliţiei e unitar şi uniform, la fel şi aplicarea legii e uniformă – atât la Bălţi, cât şi la Ungheni, Comrat sau Orhei. Trebuie să construim instituţii puternice şi eficiente, aşa vom descuraja asemenea iniţiative. Dar trebuie să acţionăm doar în cadru legal.
— Zilele acestea a revenit în atenţie o problemă veche, care ţine de cooperarea cu structurile de forţă de pe malul stâng al Nistrului. Încă în dosarul Ilaşcu au apărut menţiuni că poliţiştii de pe malul drept al Nistrului ar furniza date poliţiştilor de pe malul stâng, care se supun de fapt unor autorităţi neconstituţionale. Cazul Eriomenco a readus în atenţie această problemă.
— Ministerul întreprinde măsuri pentru acţiuni corecte şi legale, dar e şi obligaţia noastră să pedepsim pe cei care încalcă legea pe teritoriul R. Moldova, de aceea şi vicepremierul Eugen Carpov întreprinde vizite şi dialoguri, ca poliţia să îşi poată exercita obligaţiunile pe întreg teritoriul R. Moldova.
— Dar bugetul trebuie să plătească bani acum familiei Eriomenco pentru că un poliţist de la Chişinău a furnizat date unui miliţian de la Tiraspol.
— E o decizie a instanţei, eu nu am dreptul să o calific, să o rejudec. Poliţia trebuie să aplice legea uniform, inclusiv în stânga Nistrului. Căutam cadrul juridic ca să îşi exercite obligaţiunile pe întreg teritoriul R. Moldova.
— Unele persoane se plâng la redacţie că poliţiştii de sector nu reacţionează adecvat la plângerile cu privire la violenţa domestică.
— Avem o parte dintre poliţişti, cam 600, plus 900 de asistenţi sociali, care au fost instruiţi la această temă cu ajutorul ONU. Continuăm instruirile. Sunt poliţişti care nu cunosc legea, nu ştiu exact cum să acţioneze în asemenea cazuri. Dar nu sunt absolviţi de responsabilităţi, mai ales că au primit şi instrucţiuni în scris privind aplicarea măsurilor în cazurile de violenţă domestică, sunt vreo 25 de pagini elaborate, cu explicaţii, studii de caz şi analize.
— Despre gradul de descoperire a crimelor, există percepţia că sunt descoperite infracţiunile minore, nu şi cele majore.
— Haideţi să vorbim despre grupările criminale organizate. Hoţii în lege au fost toţi întemniţaţi sau scoşi din ţară.
— Scoşi din ţară ce ar însemna?
— Se vede că nu mai vor să fie pe aici sau au influenţe limitate aici. Deci ei au fost determinaţi să îşi limiteze activităţile. Anterior asemenea paşi se prezentau spectaculos în presă. Acum o facem mai în linişte. Am avut acest caz foarte dificil de reţinere a lui Patron, plus alte 40 de persoane. Începusem această operaţiune în noiembrie 2012, acum, în primăvara lui 2014, am finalizat-o.
— Ceva nou în cazul dublului asasinat de la Durleşti?
— Încă nu e descoperită crima. Se lucrează foarte mult. Analizăm profiluri, facem percheziţii, intervenţii. Alte metode nu există. Avem un plan – 1000 de probe de comparaţie în fiecare an, câte 3 probe pe zi.
— Pare ceva de durată.
— Lucrăm după principiul: dacă munceşti şi depui efort, există o probabilitate înaltă a unui rezultat bun, dacă nu faci nimic – există certitudinea lipsei rezultatului. Este obligaţiunea noastră să descoperim crimele şi noi muncim.
— Recent aţi participat la descoperirea unei crime cibernetice, alături de FBI, Europol. Cum a fost?
— Există destul de mulţi poliţişti care vorbesc engleza, care sunt instruiţi pentru cooperare internaţională, nu e primul caz. Am beneficiat de investiţii în capacitatea umană şi din partea UE şi a SUA, oamenii au fost instruiţi şi dotaţi, inclusiv pentru combaterea crimelor cibernetice.
— Cât de des întâlniţi un poliţist de rând, cum comunicaţi cu ei?
— Practic în fiecare zi, în cadrul ministerului, dar de două ori pe săptămână merg în teritoriu şi îmi întâlnesc colegii. Ei sunt oameni diferiţi. Ceea ce văd – e o evoluţie, poliţistul de rând se simte tot mai liber să comunice cu ministrul şi asta mă bucură foarte mult, pentru că noi în primul rând suntem colegi. E important ca poliţistul să aibă încredere în sine şi în comunicarea cu superiorii.
— De câte ori aţi întâlnit un poliţist beat?
— N-am avut un aşa incident. Dar trebuie să remarc că incidenţa poliţiştilor în stare de ebrietate la muncă este tot mai mică, şi asta tot datorită muncii poliţiştilor.
— Vi s-a propus mită?
— Nu am creat condiţii şi oportunităţi ca să mi se ofere mită.
— Vă cunoaşteţi poliţistul de sector?
— Da, e domnul Jechiu. El a fost la noi. Nu eram acasă, dar a fost prin sector. Facem acum o evaluare a eficienţei poliţiştilor de sector.
— Ce cărţi citiţi şi cum le alegeţi?
— Acum am o carte mai grosuţă, pe care o citesc de vreo 2 luni. „The German Genius” („Geniul German”) de Peter Watson. Cartea povesteşte despre cum a evoluat societatea germană şi individul. Eram mai organizat cu cititul până la MAI, acum am mai puţin timp. Dar intru periodic pe Amazon.com şi îmi selectez titlurile, iar o dată la câteva luni procur 2-3 dintre cărţile selectate.
— Vă mulţumim.
Pentru conformitate, A.R.
