„Controlul tutunului” a ajuns în Parlament

Interviu cu Kristina Mauer-Stender, Manager al Programului de Control al Tutunului din cadrul Biroului OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) pentru Europa

Proiectul de Lege privind Controlul Tutunului în R. Moldova a fost aprobat de Guvern şi urmează să fie discutat şi votat în Parlament. Proiectul prevede reducerea consumului de tutun, interzicerea fumatului în spaţii publice, limitarea publicităţii la produsele de tutungerie, descurajarea fumatului în zonele în care sunt copii şi adolescenţi, dar şi alte măsuri pentru ocrotirea societăţii de efectele dăunătoare ale tutunului. OMS susţine eforturile autorităţilor R. Moldova pentru controlul asupra produselor şi consumului de tutun. În R. Moldova aproape jumătate din populaţie fumează.

— Aţi venit la Chişinău cu un set de pachete de ţigări produse în Australia. Imaginile de pe aceste pachete stresează. E o metodă avansată de a descuraja fumatul?

— Aceasta este cea mai avansată metodă de control al consumului de ţigări. Se numeşte standardizarea cutiilor de ţigări. Imaginea de pe pachet este un avertisment către toţi. Industria tutunului foloseşte pachetele ca pe nişte instrumente pentru a promova fumatul. Acum, potrivit modificărilor în legislaţia australiană, industria tutunului foloseşte pachetele pentru a te avertiza despre riscurile tabagismului. Australia a introdus un standard de împachetare a ţigărilor, care face ca pachetul să arate cât mai inestetic, terifiant, oribil. Aceste cutii sunt în uz de la sfârşitul anului 2012.

Noile standarde pentru pachetele de ţigări au fost impuse în Australia prin lege de către Guvern, stipulându-se că din data respectivă cutiile de ţigări trebuie să arate astfel. Culoarea de fond a pachetului trebuie să fie una sumbră. Iniţial s-a mers pe un măsliniu-închis, dar au intervenit producătorii de ulei de măsline, declarând că produsul lor e benefic şi necesar şi nu poate fi asociat cu ţigările, de aceea s-a decis ca pachetele de ţigări să aibă o culoare întunecată, aproape neagră. Imaginile de pe pachete sunt teribile şi reprezintă nişte istorii adevărate, care pot fi chiar citite: sunt istorii ale unor oameni concreţi care au făcut cancer din cauza fumatului. Producătorii de ţigări sunt obligaţi să folosească aceste pachete cu imaginile deja imprimate, pe care au dreptul să treacă doar numele brandului lor.

— Au fost efectuate evaluări, s-au făcut constatări despre cât de eficientă este această metodă?

— Perioada de timp e prea scurtă pentru concluzii definitive. Dar primele date sunt destul de concludente. Procentul oamenilor care vor să se lase de fumat în urma apariţiei acestor imagini pe pachetele de ţigări a crescut cu 78 la sută. Totuşi, e necesar să fie evaluat în timp volumul vânzărilor, cum se schimbă cifra de vânzări în timp.

— Credeţi că şi alte ţări vor prelua această iniţiativă de a descuraja fumatul?

— Australia e prima ţară care a introdus obligativitatea acestor pachete de ţigări. Marea Britanie, momentan, discută această opţiune. Au avut loc consultări publice, au fost intervievaţi oamenii pe stradă, li s-a cerut opinia. Acum sunt analizate datele. Este aşteptată şi o analiză a datelor în baza exemplului australienilor, care va fi transmisă Ministerului Sănătăţii din Marea Britanie, apoi se va lua o decizie. Pe parcursul ultimei mele discuţii cu reprezentanţii guvernului britanic, care a avut loc săptămâna trecută, ei erau foarte optimişti, considerând că noul proiect de control al consumului de tutun va fi acceptat.

— Credeţi că şi Moldova ar putea implementa aceste metode de descurajare a fumatului, prin pachete de ţigări care spun istorii despre oameni care au murit din cauza fumatului?

— Aceste măsuri de control al consumului de tutun sunt ultimative. Desigur că orice ţară le poate implementa, dar Moldova poate începe cu un plan complex. Am vizitat Moldova de câteva ori. Ministerul Sănătăţii ne-a solicitat sprijinul pentru a iniţia un control mai serios asupra consumului de tutun. Am iniţiat discuţiile în 2009, atunci când Parlamentul R. Moldova a ratificat Convenţia Cadru de Control al Tutunului, apoi, în 2011- începutul anului 2012, a fost adoptată Strategia Naţională de Reducere a Consumului de Tutun, Planul Naţional de acţiuni până în 2016, şi la sfârşitul anului 2013 am văzut că şi Legea privind Controlul Tutunului a fost aprobată de către cabinetul de miniştri.

Noi vrem să sprijinim Guvernul R. Moldova să efectueze un control mai eficient asupra consumului de tutun, şi, în cadrul OMS, constatăm că există oportunităţi şi deschidere. În multe ţări, am văzut că prim-ministrul se dedică personal luptei cu consumul de ţigări. Premierul Leancă a participat la întrevederile noastre, şi pare destul de motivat. Chiar dacă Ministerul Economiei sau cel al Agriculturii vine cu argumente despre beneficiile economice oferite de industria tutunului, el susţine că îşi asumă angajamentul de a contribui la sănătatea populaţiei. Această atitudine a conducerii Guvernului ne face să credem că legea va fi adoptată şi în Parlament.

— De ce, în fond, durează atât de mult ca Guvernele şi Parlamentele să accepte şi să adopte acest gen de legi, de vreme ce combaterea tabagismului aduce doar beneficii sănătăţii cetăţenilor?

— În unele ţări elaborarea şi adoptarea unor astfel de legi a durat 20—30 de ani. În Irlanda, Marea Britanie, Norvegia, Finlanda, lupta pentru reducerea consumului de tutun are o istorie lungă. Dar unele ţări, cum ar fi Federaţia Rusă, Ucraina, Kazahstan sau chiar unele state din UE, nu au tradiţia abordării problemelor cauzate de consumul de tutun sau a maladiilor netransmisibile în general. Or, în multe societăţi, există tradiţia ca sistemele de sănătate să abordeze în primul rând maladiile transmisibile, considerate ucigaşi imediaţi. De vreme ce fumatul nu te ucide imediat, ci te ucide timp de mai mulţi ani, această problemă a fost lăsată deoparte. Poate că mulţi dintre politicienii acestor state nu şi-au pus întrebări despre riscurile legate de consumul de tutun pentru că nu au avut cifre, date, concluzii.

— Companiile de producere a ţigărilor sunt o forţă încă puternică în sistemele economice. Cum poate fi câştigată lupta dintre beneficiile economice anunţate de aceste companii şi riscurile pentru sănătate pe care le cauzează consumul produselor acestora?

— Prezenţa companiilor de producere a tutunului e un fenomen global. Şi aceste companii sunt foarte active. Cu cât mai multe măsuri de control al tutunului va lua o ţară, inclusiv Moldova, cu atât mai nemulţumite vor fi aceste companii. Totodată, atâta timp cât aceste companii sunt legale, atâta timp cât producerea şi comercializarea ţigărilor este un business legal şi permis într-un stat, atâta timp aceste companii îşi vor face afacerile. Şi vor face orice ca să obţină profit şi să atragă noi cumpărători, cât mai mulţi.

Ceea ce mai observăm sunt analizele interne pe care le fac fabricile de ţigări pentru părţile interesate. Rezultatul acestor analize arată mereu cât de bine e să investeşti în industria tutunului. De asemenea, din aceste analize interne, vedem că exponenţii industriei tutunului sunt siguri că până în anii 2020—2025 piaţa consumului de tutun va fi în creştere. Se pare că reprezentanţii acestui business nu sunt deloc îngrijoraţi de lupta cu tabagismul pentru următorii 10—15 ani. Evaluările lor dau note de îngrijorare abia pentru anii 2050. Şi descreşterea consumului de ţigări către 2050 poate avea loc doar pentru că statele lumii vor deveni mai responsabile şi mai decise să lupte cu efectele consumului de tutun.

— Cum se face că, chiar şi în statele cu tradiţii ale combaterii consumului de tutun, piaţa produselor de tutungerie se dezvoltă?

— Noile produse, de exemplu, sunt mereu o provocare. Să luăm ţigările electronice, care sunt vândute acum oriunde şi care nu sunt reglementate în legislaţie în niciun fel. Ele au ajuns pe piaţă şi atrag consumatorii înainte de a fi reglementate. Deci industria tutunului lucrează deja pentru viitor, şi acolo unde produsele tradiţionale au plictisit deja consumatorul, noi produse vin să-l atragă. Vânzătorii ţigărilor electronice declară că acestea te ajută să abandonezi fumatul, dar nu există date obiective, la acest moment, cel puţin, care ar demonstra că ţigările electronice contribuie la renunţarea la fumat.

— În R. Moldova, dar şi în statele vecine, companiile din industria tutunului fac sponsorizări, acţiuni de binefacere, oferă premii pentru cauze nobile. Cât de imparţiale sunt aceste premii?

— De exemplu, aceste companii se implică deseori în finanţarea cercetărilor privind efectele consumului de tutun. E clar că rezultatele acestor sondaje nu pot fi considerate independente. Deci să nu fim naivi, o cercetare poate arăta rezultate diferite, în funcţie de cel care plăteşte.

— Pe când s-ar putea să avem societăţi fără tutun?

— E scopul pentru care lucrăm tot mai mult şi mai mult. În decembrie 2013 a avut loc o întrunire regională a miniştrilor de Sănătate cu privire la maladiile netransmisibile, eveniment la care a fost prezent şi ministrul Sănătăţii din R. Moldova. Una dintre temele întrunirii a fost controlul tutunului. Cele peste 53 de state din regiunea europeană care au participat la eveniment s-au angajat să muncească în două direcţii: prima este implementarea totală a Convenţiei Cadru de Control al Tutunului, iar a doua – atingerea obiectivului de a avea în Europa o societate fără tutun.

Care este definiţia noţiunii de “societate fără tutun”? La nivel global, a fost stabilit că o societate liberă de tutun este aceea în care mai puţin de 5% din populaţia adultă fumează.

Astfel, în state ca R. Moldova, unde prevalenţa fumătorilor activi este destul de înaltă, unde peste 43 la sută din populaţie fumează, în comparaţie cu statele europene, unde prevalenţa fumătorilor e de până la 28%, mai este mult de lucru.

Dar unele state, în special din regiunea europeană, cum ar fi Marea Britanie, Finlanda, deja şi-au stabilit ţintele lor naţionale pentru a deveni societăţi fără tutun. Finlanda şi-a stabilit iniţial ţinta pentru anul 2040, dar acum finlandezii au devenit şi mai ambiţioşi şi spun că ar putea renunţa la tutun prin 2030. Scoţia susţine că vrea să se elibereze de tutun în 2034, iar Anglia discută momentan data.

Noua Zeelandă e şi mai avansată. Fiind un stat insular, poate e mai uşor să ajungă la acest obiectiv. Ei vor să devină societate fără tutun în anii 2020—2025 — adică în vreo 10 ani. Dar guvernele acestor state nu fac doar afirmaţii, ci au elaborat planuri de acţiuni. Nu sunt teorii, sunt planuri de lucru.

— Care consideraţi că sunt cele mai eficiente acţiuni pentru a ajunge la societatea fără tutun?

— Experţii spun că se poate ajunge la indicatorul de doar 5% din populaţie fumătoare prin implementarea totală a Convenţiei Cadru de Control al Tutunului. Mesajele-cheie ale acestei Convenţii rezidă într-o listă de acţiuni foarte clare. De exemplu, taxe mai înalte pentru produsele de tutungerie, astfel încât ţigările să fie cât mai puţin accesibile, în special pentru tineri, doar în acest mod ei nu vor fi tentaţi să înceapă a fuma. Alt moment – spaţiile publice să fie declarate şi menţinute „fără tutun”, ceea ce ajută, în primul rând, copiii şi tinerii să crească într-un mediu fără fumat. Al treilea pas – interzicerea publicităţii la produsele alcoolice şi de tutun şi a diferitelor campanii, adică, din nou – să fie retrase aceste produse din ochii copiilor. În paralel, urmează să se întreprindă măsuri cu privire la aspectul pachetelor de ţigări – aspectul acestora să fie cât mai descurajant, să nu fie atractive şi glamuroase, să fie interzisă comercializarea ţigărilor fine, extrafine sau a altor trucuri atrăgătoare, care sunt utilizate în special pentru tinere sau pentru femei, să fie interzisă adăugarea de arome şi gusturi speciale în ţigări, cum ar fi ţigări cu gust de mentă sau căpşuni. Deci e un grup de acţiuni, care trebuie implementat de fiecare ţară care a adoptat convenţia.

— De vreme ce companiile producătoare de ţigări vin mereu pe piaţă cu produse noi, e necesar, probabil, ca şi acţiunile de combatere a consumului de tutun să fie tot mai inventive?

— E nevoie mereu de acţiuni inovatoare, de gândire creativă, care ar ajuta la descurajarea fumatului. Şi propuneri noi există. Există, de exemplu, o propunere de licenţiere a fumătorilor. Deci orice fumător să procure licenţa în baza căreia să-şi poată cumpăra ţigări. Astfel s-ar controla şi consumul de ţigări per persoană licenţiată. Eu personal nu cred că e o măsură bună, pentru că asta atacă personal fumătorii, iar eu nu sunt împotriva fumătorilor, ci împotriva fumatului.

Alţii zic că ţigările ar trebui să creeze mai puţină dependenţă, deci conţinutul de substanţe care creează dependenţa din produsele de tutun să fie redus, astfel încât oamenii să devină mai puţin dependenţi. În fond, orice e posibil, doar că pentru asemenea decizii e nevoie de curaj politic.

O altă metodă vine de la modelul nordic de a reglementa consumul de alcool. În Finlanda sau Suedia alcoolul poate fi procurat doar în locuri speciale, şi doar în magazine care sunt în proprietatea statului. Deci acelaşi lucru poate fi implementat în cazul ţigărilor, vânzarea de tutun să fie monopolizată de stat, să nu fie prea accesibile la preţ, să fie impuse taxe din care statul să aibă venituri, iar pachetele de ţigări să nu fie atractive.

În general, ţinta societăţilor fără tutun se presupune să fie generaţia născută în 2000. În cazul în care statele depun eforturi adecvate, copiii născuţi în anul 2000 şi după acest an ar trebui să aibă un mediu foarte liber de tutun, să nu aibă acces la procurarea de ţigări, să nu ajungă în spaţii publice în care se fumează, să nu vadă publicitate la produsele de tutun. Dacă aceste măsuri sunt luate, copiii născuţi la începutul acestui mileniu, care au acum câte 14 ani, ar trebui să nu mai fumeze niciodată, căci adolescenţa lor, perioada în care începe de regulă fumatul, va fi liberă de tutun.

— Campaniile şi acţiunile societăţii civile cât de eficiente sunt pentru combaterea consumului de tutun?

— Societatea civilă are un rol foarte important în controlul consumului de tutun. Dacă o campanie conţine un şir de acţiuni, conectate între ele, cu scopul de a implementa nişte politici pentru controlul tutunului, atunci acestea sunt foarte binevenite.

Totodată, e necesară o analiză a rezultatelor acestor acţiuni. De exemplu, aud deseori că companiile de producere a tutunului promovează activ “modelul german” de combatere a consumului de tutun printre tineri. Societatea germană are cu adevărat tendinţe bune de scădere a consumului de tutun printre tineri, dar “modelul german” este folosit într-un mod neadecvat. Exponenţii acestor companii susţin că succesul german constă în campaniile organizate în şcoli, printre tineri.

În acelaşi timp, a asociaţie de cercetare a cancerului din Germania a efectuat o cercetare şi a stabilit că tinerii germani fumează mai puţin nu pentru că au avut campanii la şcoală, ci pentru că în societate funcţionează adecvat legislaţia şi politicile, şi anume – preţurile la ţigări sunt înalte, fumatul în locuri publice este interzis etc. Uneori, nu are rost să mergi în şcoli să vorbeşti cu 20 de copii despre dauna fumatului, dacă aceştia ies în stradă şi au acces la ţigări, iar locurile publice încurajează fumatul.

— Taxele mari, care fac preţurile la ţigări şi mai înalte, nu încurajează fumatul produselor ilegale?

— Banca Mondială, în baza cercetărilor, a stabilit că preţurile mai înalte la ţigări rămân cea mai bună politică de a reduce numărul de fumători. În R. Moldova ţigările par destul de accesibile, de aceea preţul unui pachet ar trebui să crească nu cu câţiva bănuţi, ci substanţial. Totodată, creşterea preţurilor trebuie să fie determinată de taxe plătite în bugetul de stat, astfel încât de aceşti bani să beneficieze societatea, şi nu companiile de tutungerie. Corelaţia dintre abandonarea fumatului şi preţul la ţigări este foarte directă. Datele Băncii Mondiale arată că dacă preţul ţigărilor creşte cu 10 procente, fumatul descreşte cu 4 la sută. Pentru tineri acest procent e şi mai mare, deoarece ei deseori nu dispun de bani în plus, deci în această categorie creşterea preţului ţigărilor cu 10 la sută înseamnă şi creştere numărul de persoane care abandonează fumatul cu 15—20 procente.

— Maladiile cauzate de consumul de tutun sunt grave şi tratamentul acestora e costisitor. Cine ar trebui să suporte aceste cheltuieli: bugetul public, pacientul sau companiile de vânzare a produselor din tutun?

— Fumatul e o decizie personală a individului, dar dependenţa de fumat nu e o alegere, e ceva care survine independent de voinţa acestei persoane, iar maladiile survin din cauza dependenţei de fumat. Din această cauză nu cred că trebuie să pedepsim fumătorul de două ori, el e deja pedepsit că a făcut această dependenţă şi că s-a îmbolnăvit. Nu putem să-l mai pedepsim cerându-i să plătească tratamentul, atunci când se află, poate, într-o stare foarte complicată.

— Cititorilor Ziarului de Gardă care încă mai fumează, ce le-aţi sugera, cum să abandoneze fumatul?

— Nu vreau să trivializez. Există o mie de metode de a abandona fumatul, dar fiecare decide şi alege. Ceea ce a fost constatat la nivel global – sunt mii de exemple când persoanele dependente de fumat au renunţat la consumul de ţigări într-o singură zi şi nu au mai revenit niciodată. Este vorba, în fond, de persoanele care au renunţat atunci când au aflat că au maladii grave, cum ar fi cele oncologice sau cardiace. Concluzia este că, dacă în acel moment când omul află că e bolnav fumatul poate fi abandonat ireversibil, atunci e posibil şi înainte de îmbolnăvire, în orice zi.

Am un mesaj special pentru tineri. Fumatul este moda secolului trecut, azi oamenii moderni nu mai fumează, nu mai e glamuros. Deci, nici nu încercaţi, ocupaţi-vă timpul, banii cu altceva.

Am un mesaj şi pentru femei. În Moldova s-a stabilit că 8 procente dintre femei fumează. În statele UE această cifră e mult mai mare – 22 la sută dintre femeile adulte fumează. Cred că trebuie să vă asiguraţi că acest număr de 8% nu mai creşte, ci descreşte.

Pentru bărbaţii din Moldova sunt multe de spus. Datele arată că aproape fiecare al doilea bărbat fumează. Este un număr mare şi prevalenţa fumătorilor în R. Moldova e mai mare decât în multe state europene. Datele mai arată că 1 din 2 fumători moare prematur, cu 10-20 de ani înainte de nefumători. Asta înseamnă că copiii dvs. îşi pierd părinţii prea devreme, din cauza ţigărilor. Pierderea unui om drag prea devreme e o suferinţă pentru familie, pentru prieteni. E o durere nemeritată.

În fond, 70% dintre fumători declară în sondaje că vor să abandoneze fumatul. Ei trebuie susţinuţi prin toate mijloacele să o facă.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Alina Radu