Igor Grosu, despre soluționarea conflictului transnistrean, relația dintre echipa prim-ministrei Gavrilița și echipa Maiei Sandu și parcursul european al R. Moldova. Interviu pentru presa din România

Președintele Parlamentului nu crede că Transnistria va reprezenta un impediment în calea aderării R. Moldova la Uniunea Europeană. Neagă zvonurile din toamnă referitoare la demisia Guvernului Gavrilița și susține că, instituțiile statului lucrează „ca o echipă”. Acestea, dar și altele subiecte au fost reperele discuției lui Igor Grosu cu jurnaliștii de la G4Media.ro.

Principalele declarații ale președintelui Parlamentului de la Chișinău, Igor Grosu:

• Despre Comunitatea Statelor Independente: Atât timp cât are loc acest război nedrept, prezența noastră acolo nu este corectă și nu o să fim acolo
• Despre conflictul din Transnistria: Deosebirea esențială este că noi nu avem hotar comun cu Federația Rusă
• Formatul 5+2 este mort și nu poate fi activat pentru că doi actori sunt în război – Ucraina și Federația Rusă
• Pentru prima dată în 30 de ani, am reușit să cumpărăm și să facem  rezerve de gaze din alte surse decât din Federația Rusă
• Înțelegem foarte bine că fereastra de oportunitate pe care o avem în parcursul nostru de integrare europeană este una unică
• Nu văd la moment necesitatea de schimbare a premierului
• Rusia mizează de fiecare dată pe politicieni corupți, pentru că sunt obedienți, șantajabili, execută și sunt vulnerabili în tot ceea ce fac

G4Media: Cum vedeți, pe scurt, rezolvarea chestiunii transnistrene, dat fiind că aderarea la UE e imposibilă pentru un stat care are conflicte interne și dispute teritoriale?

Igor Grosu: În cadrul UE mai avem precedente de state care au aderat, vorbim de Cipru, care se află cumva într-o dispută și acum, cu Ciprul de nord, Turcia și așa mai departe

Legat de Republica Moldova, eu consider, dimpotrivă, că perspectiva noastră, acum mult mai clară, de aderare la UE, își va aduce contribuția la soluționarea conflictului. De ce: conflictul nu este nici interetnic, nici religios, este un conflict artificial creat de Federația Rusă care în raport cu Moldova, în alt caz în raport cu Georgia, în alt caz în raport cu alte țări din Caucaz a creat aceste zone de conflict, niște republici separatiste. Cumva deosebirea esențială este că noi nu avem hotar comun cu Federația Rusă, este un teritoriu în stânga Nistrului și la vest este Republica Moldova, România, la est este Ucraina.

Suplimentar, această zonă separatistă a beneficiat, pe lângă clemența și suportul Federației Ruse, ani la rând, zeci de ani, de clemența elitelor corupte de la Chișinău. De ce? Era o zonă gri, în care se făceau multe activități ilegale, contrabandă de țigări, alcool, produse, arme, droguri și așa mai departe.

Începând cu 2019 lucrurile acestea s-au terminat. Apetitul pentru această zonă se topește încet încet. Încă un argument: 70 de procente din tot ce produce industria de acolo sunt exportate pe piețele UE. Dependența de UE, de piețele occidentale este enormă. După 24 februarie, conexiunile tradiționale cu Federația Rusă s-au întrerupt. Există și acest șoc pe care îl are și îl trăiește populația de acolo, cetățenii noștri de acolo, pericolul de escaladare. Lumea la nivel societal nu-și dorește escaladarea. În primele zile ale războiului, noi observam chiar un val de tineri care treceau pe malul drept, de frica de a nu fi cumva înrolați sau implicați în acțiunile militare ale separatiștilor. Soluționarea diferendului transnistrean și integrarea europeană sunt două vehicule diferite. Noi nu o să condiționăm în parcursul nostru și nu o să legăm integrarea noastră europeană de soluționarea conflictului transnistrean. El nu se soluționează repede. Vocile care spun că acum este momentul și că, cât ai pocni din degete, îl soluționezi … soluționarea rapidă  – asta înseamnă război. Noi nu ne dorim război, noi am reușit până acum să păstrăm calmul și stabilitatea, o să facem tot posibilul să le păstrăm în continuare.

Ce trebuie să facem noi este să arătăm schimbarea, reforme, instituții viabile pe malul drept, ca și pentru cetățenii noștri de pe malul stâng să apară diferența, oamenii să vadă diferența între regimul cu ingrediente sovietice, criminale, de ocupație pentru că avem armata a 14-a rusă acolo – și așa mai departe, și un sistem democratic pro-occidental, pro-european la Chișinău. Oamenii trebuie să simtă această diferență.

Eu cred că și faptul că am obținut statutul de țară candidată vorbește de la sine despre faptul că nu poate fi un impediment (conflictul din Transnistria, n.r.) altfel nu am fi obținut acest statut.  Până la urmă, depinde de noi cât de inclusivi, cât de activi vom fi în promovarea agendei noastre pro-europene.

G4Media: Această propunere de soluționare rapidă a venit de la Kiev.

Igor Grosu: Ea a venit și de acolo, a fost susținută și la Chișinău și am auzit voci și la București, lideri de opinie, probabil care consideră că lucrurile se pot întâmpla atât de simplu. Ce a fost divizat timp de 30 de ani nu poate fi printr-o mișcare mecanică pus împreună. Va fi nevoie de timp, este nevoie de curățarea spațiului informațional de propaganda Kremlinului care este omniprezentă acolo, va trebuie să evaluăm costurile de reintegrare – vă dau o cifră: 80 de procente din militarii din cadrul armatei Federației Ruse din Transnistria sunt localnici. Va trebui să ne gândim și la programe de reintegrare a lor în viața civilă, să le oferi o reconversie. Sunt lucruri care trebuie pregătite, sunt niște costuri pe care cineva trebuie să și le asume. Este Armata a 14-a, sunt munițiile și noi spunem, și o să repetăm de fiecare dată, primul lucru care trebuie făcut este scoaterea armatei străine care se află ilegal în Transnistria și evacuat ceea ce poate fi evacuat din muniții, ce nu – sunt tehnologii care permit dezamorsarea într-un regim sigur. Aceasta este abordarea iar într-o soluționare magică și rapidă eu nu cred.

Întregul interviu poate fi citit pe G4Media.ro.