Principală  —  IMPORTANTE   —   De ce primul „Pod de…

De ce primul „Pod de Flori” a rămas un proiect nerealizat până la capăt? „Nu au existat lideri care să își fi dorit înfăptuirea Unirii”

foto: Ozolin Dusa

Acum 30 de ani, la 6 mai, 1990, în toiul marilor agonii de refacere a URSS, la Prut era organizat primul „Pod de Flori” – cea mai amplă acțiune postbelică de unitate românească care, prin spiritul ei, promitea să fie și primul pas spre reunificarea României.

Peste 1 milion de români asaltaseră malurile Prutului, gata să dea jos frontiera… Apele Prutului s-au umplut de flori, Lunca Prutului a fost inundată de lume, iar Prutul, pentru câteva ore, a încetat să mai fie hotar.

Totuși, primul „Pod de Flori” a rămas un proiect nerealizat până la capăt. De ce?

Valentin Dolganiuc, comentator politic

În fiecare an, îmi amintesc cu mult drag de clipele înălțătoare ale acelei zile! Mulți au crezut atunci că Prutul nu va mai fi frontieră în interiorul Țării… Acum, peste ani, cu titlu de supoziție, am impresia că Moscova a ridicat doar un pic supapa, ca să iasă aburii,  ca să nu explodeze cazanul în fierbere. Și cred că a reușit. Nu putea fi lăsat de capul lui un astfel de eveniment. Rusia sovietică era încă destul de puternică și destul de brutală, iar românii de la est de Prut, îi crease, deja, suficiente dureri de cap. În august 1989, revenisem la Limba Română și la Alfabetul Latin. Pe 27 Aprilie, 1990, a fost reabilitat Tricolorul. A urmat Declarația de Suveranitate, boicotarea referendumului unional și alte acțiuni, menite să ducă la desprinderea de URSS, ca prim-pas și re-Unirea cu Țara-Mamă, România. Toate împreună, nu puteau lăsa indiferentă Moscova. Și atunci s-a mers pe cea mai criminală cale – declanșarea războiului de la Nistru și conservarea unei situații incerte în R. Moldova. Rusia a reușit să oprească revenirea noastră ACASĂ… Întrebarea e, pentru cât timp?

Mariana S. Țăranu, istoric

Podul de Flori (6 mai 1990) a fost o acțiune așteptată de românii de pe ambele maluri ale Prutului… Lumea era pregătită și aștepta o schimbare și această schimbare consta în corectarea unei greșeni istorice comise în anul 1940… La scurt timp, Basarabia își proclama Independența. Pentru populație, Podurile de Flori (6 mai 1990 și 16 iunie 1991) au fost o manifestare colectivă a unor aspirații naționale, iar pentru clasa politică – un test de verificare a stării de spirit a populației, pe care ulterior mulți au exploatat-o în interesele lor politice… Proiectul a rămas nerealizat pentru că nu au existat lideri care să își fi dorit înfăptuirea Unirii. Exponenții clasei politice, care au fost implicați în acest eveniment, erau „șurubașe” trimise de Moscova în misiune, care aveau scopul de a sabota și nu de a realiza Unirea.

Valeriu Dulgheru, profesor universitar, doctor

La distanță de 30 de ani de la Primul Pod de Flori, uitându-ne în urmă dar și la situația în care am ajuns, ne întrebăm: de ce, unde și când am pierdut acel avânt patriotic și dorința mistuitoare de Unire? Ca și orice pod natural, care se uzează în timp, s-a uzat și acest pod spiritual de flori. S-a uzat din cauza trădătorilor, care s-au pus (mai corect au fost puși!) în fruntea Mișcării de Eliberare Națională. Din cauza plodirii puzderiei de falși proroci ai Unirii, care nu sunt în stare să se unească între ei, dar mite să unească o Nație… E timpul ca forțele răzlețite, rămase din Marea Armată de Eliberare Națională, să se unească pentru a scăpa de această râie venită pe capul nostru – Dodon și gașca lui: Țîrdea, Batrîncea, Bolea ș.a.

Anatol Petrencu, istoric

De ce? Pentru că speranţele noastre de a lichida frontiera de pe Prut au fost diluate, rând pe rând, de acţiuni ce au îndepărtat idealul reîntregirii naţionale. România (cu Ion Iliescu) a fost prima care a recunoscut independenţa R. Moldova şi a deschis ambasadă la Chişinău. De ce aşa grabă? La 2 martie 1992, la Națiunile Unite, preşedintele Snegur a cerut admiterea RM în ONU. Şi iarăși, de ce atâta grabă? Prezintă oare românii basarabeni o naţiune aparte de cea de dincolo de Prut? În plus, Federaţia Rusă vine, în 1992, cu război la Nistru, amenințând Chişinăul că dacă nu va fi temperată mişcarea de reîntregire a Neamului, se va pomeni cu încă două „republici” separatiste. A fost prima etapă a nerealizării până la capăt a proiectului. A doua începe din 2000, când la putere în FR vine echipa lui Putin, care şi-a formulat drept scop restabilirea imperiului rus aşa cum arăta el pe timpul lui Alexandru al III-lea… Avem şansa să realizăm proiectul „Poduri de Flori”. E important să ne consolidăm forţele și să ne unim în jurul acestui ideal național.