Proiectul European şi alianţa cu SUA vs poluarea mediatică antioccidentală a Rusiei

Ceea ce îmi reţine atenţia este că poluarea mediatică antioccidentală începe să aibă efect şi în politica externă, nu numai în cea internă, reflectându-se în deteriorarea atmosferei politice din Europa, în ascensiunea partidelor radicale şi liderilor eurosceptici, în decredibilizarea Proiectului European şi a Alianţei fundamentale cu SUA. Nu spun că pentru toate aceste lucruri ar trebui culpabilizată doar propaganda Moscovei, căci ar fi, cred, o exagerare şi la urma urmei o recunoaştere a slăbiciunii propriului sistem de informare corectă a cetăţenilor din ţările Clubului european. Dacă Rusia ar fi putut face singură atât de mult rău sentimentului proeuropean şi încrederii oamenilor în instituţiile şi aranjamentele ordinii occidentale, ar fi de invidiat capacitatea ei de război informaţional şi ar fi în acelaşi timp teribil de grav pentru eficienţa şi integritatea presei noastre sau a mecanismelor legitime de contracarare pe care ar trebui să le aibă orice stat.

Decredibilizarea UE implică într-o anumită măsură şi acumularea efectelor crizelor succesive, a vulnerabilităţilor structurale şi a corupţiei presei locale. Nu o fi numai Rusia de vină pentru declinul paradigmei UE şi a Occidentului în percepţia atât de multor cetăţeni de rând (îi excludem din această categorie pe propagandiştii profesionişti şi pe cei direct interesaţi), dar rolul Moscovei în acest proces este deja dincolo de orice dubii. Este foarte bine că Germania abordează tranşant tema, căci la noi, aşa cum s-a văzut recent, cine îşi permite să deschidă subiectul, în spiritul unei lucidităţi critice şi al unei bune ancorări în mediile academice şi politice occidentale, se trezeşte împroşcat cu invective de „patrioţii” de serviciu de pe bloguri obscure sau de telespectatorii indignaţi.

De aceeaşi „schizofrenie” discursivă şi dilemă de percepţie va suferi în anii următori şi ceea ce numim generic Strada. Adică societatea civilă în marş, partea activă, militantă a societăţii civile, cel puţin în teorie. Căci şi aparatul de propagandă, de oriunde ar fi el, a observat ceea ce vedem cu toţii, că ieşirea oamenilor în stradă impresionează, are efect. De aici ideea imbatabilă de a amesteca opţiunile şi interesele, temele care preocupă cu adevărat de cele create artificial în laboratoare de manipulare, ca să producă neîncredere, confuzie şi derută. Odată ce amestecul „societăţii civile” s-a făcut, e practic imposibil să mai separi grâul de neghină fără să fii întrebat pe ton arţăgos cu ce drept îi consideri pe unii îndreptăţiţi să se exprime şi pe alţii nu. N-ai ce răspunde la o asemenea întrebare. Ce, manipulaţii n-au voie să iasă în stradă, ei nu pot fi o voce a societăţii? Cu atât mai mult cu cât, evident, nu sunt toţi pe state de plată, printre demonstranţi aflându-se de regulă şi numeroşi oameni de bună-credinţă, dar incredibil de naivi, păcăliţi de aparenţa obiectivelor nobile şi generoase ale campaniilor care îi scot în stradă. Poate e doar o temere personală, dar cred că Strada va deveni curând, alături de media convenţionale şi neconvenţionale, un instrument de luptă extrem de controversat ca legitimitate şi corectitudine, înger şi demon în acelaşi timp.

Revenind la întrebarea din titlu, e deja banală observaţia că Proiectul European (în sens clasic, al integrării politicilor şi resurselor statelor Uniunii), precum şi alianţa cu SUA (în sens hard, al prezenţei militare americane pe continent) sunt puse în discuţie de diferite platforme cu discurs antioccidental, alimentate de Rusia. De acest lucru nu se mai îndoieşte, sper, nimeni, niciun cititor care urmăreşte cât de cât multiple surse de informare. Ceea ce nu ştim este însă cât de departe va merge această eroziune. Odată pornită, o tendinţă de schimbare a opţiunilor şi valorilor culturii politice este în general greu de oprit, la nivelul unei generaţii. Riscul nu e la cei din generaţia mea, ci la cei care vin din urmă, la generaţia lipsită de dimensiunea istorică a culturii politice, la cei care nu au termen de comparaţie. Una e să dezbaţi şi să critici anumite politici şi decizii în interiorul lumii tale şi alta e să vrei să distrugi sistemul din care faci parte, pentru a face jocul adversarilor. Din acest motiv, poluarea mediatică antioccidentală, care nu îşi propune altceva decât slăbirea şi apoi dezintegrarea structurilor de rezistenţă strategică ale lumii apusene (aşa cum am cunoscut-o până în prezent şi la care am aspirat să accedem decenii la rând), ar trebui contracarată până nu e prea târziu, adică înainte de a începe să fie internalizată la nivelul generaţiei tinere, care intră acum în procesul firesc de „socializare politică”, urmând să crească şi să promoveze mai târziu ideile pe care le consumă, conştient sau nu, în aceşti ani.

VALENTIN NAUMESCU, rgnpress.ro