Principală  —  Ediţia PRINT  —  Ştiri vechi   —   "Glorie eroilor" - ultima propoziţie…

„Glorie eroilor” – ultima propoziţie a preşedintelui Poloniei

Presa din întreaga lume a făcut publică ultima cuvântare a preşedintelui Poloniei, care urma să fie rostită la Katyn. Iată conţinutul acelei luări de cuvânt care nu a fost rostită  niciodată.

Stimaţi reprezentanţi ai familiilor de la Katyn! Stimaţi domni!
În aprilie 1940, au fost omorâţi peste 21 mii de deţinuţi polonezi din lagărele de concentrare şi închisorile NKVD-iste. Acest act de genocid a fost comis din voinţa lui Stalin, la comanda conducerii sovietice de atunci.
Coaliţia monstruoasă a celui de-al treilea Reich cu URSS-ul, Pactul Molotov-Ribbentrop şi ocuparea Poloniei, la 17 septembrie 1939, au culminat cu crima de la Katyn.
Nu doar în pădurile de la Katyn, ci şi la Tver, Harkov, în alte locuri de execuţie, cunoscute, dar şi necunoscute, au fost omorâţi cetăţeni ai celei de-a Doua Republici Poloneze, oameni care constituiau temelia statalităţii noastre, neclintiţi în serviciul lor pentru patrie. În acelaşi timp, familiile celor ucişi şi mii de locuitori ai unor zone de dinainte de război au fost trimise în adâncul URSS, chinul lor de nedescris, îndurat acolo, a marcat calea Golgotei polonezilor din Est.Cel mai tragic punct din această cale l-a constituit Katynul. Ofiţeri polonezi, preoţi, poliţişti, colaboratori ai serviciului de frontieră, angajaţi ai penitenciarelor au fost nimiciţi în lipsa unor procese de judecată sau sentinţe.

Ei au devenit victime ale unui război nedeclarat. Asasinarea lor a avut loc cu neglijarea drepturilor şi a convenţiilor lumii civilizate. Demnitatea lor – ca soldaţi, polonezi şi oameni – a fost călcată în picioare. Şanţurile morţii ar fi trebuit să ascundă pentru totdeauna cadavrele şi adevărul despre crimă.
Lumea nu ar fi trebuit să afle vreodată despre aceste crime. Familiilor victimelor le-a fost răpit dreptul la un doliu public, dreptul de a-i deplânge şi de a cinsti cu demnitate memoria celor apropiaţi. Pământul a ascuns probele crimei, iar minciuna ar fi trebuit să le şteargă din amintirile oamenilor.

Camuflarea adevărului despre Katyn este o consecinţă a deciziei celor care au condus la comiterea acestei infracţiuni şi a devenit parte a politicii comuniste şi post-război din Polonia: o minciună sfruntată a Republicii Populare Polone. A fost perioada în care pentru memoria şi pentru adevărul despre Katyn a trebuit să plătim un preţ enorm. Dar rudele celor ucişi şi alţi oameni curajoşi au apărat această memorie, transmiţând-o altor generaţii de polonezi. Ei au purtat această memorie pe parcursul întregii perioade de guvernare comunistă, încredinţând-o compatrioţilor lor dintr-o Polonie liberă şi independentă. De aceea, noi trebuie să ne exprimăm respectul şi recunoştinţa faţă de ei toţi şi, în special, faţă de familiile de la Katyn. În numele Republicii Polone, îmi exprim profunda recunoştinţă pentru cei care au apărat memoria celor dragi lor. Prin acest fapt, aţi salvat o parte importantă a conştiinţei şi identităţii noastre poloneze.

Katyn a devenit o rană dureroasă a istoriei poloneze şi, pentru decenii la rând, a intoxicat relaţiile ruso-poloneze.

Să facem ca rana de la Katyn să poată fi vindecată complet. Suntem pe calea cea dreaptă. Noi, polonezii, apreciem ceea ce au făcut ruşii în ultimii ani. Şi, pe această cale, apropiind popoarele noastre, noi trebuie să mergem înainte, fără opriri, fără a privi înapoi.

Toate circumstanţele infracţiunii de la Katyn ar trebui să fie studiate şi investigate complet. Este important ca victimele, din punct de vedere juridic, să fie calificate drept nevinovate. Ar trebui descoperite toate documentele ce ţin de crima de la Katyn, astfel încât minciuna să dispară pentru totdeauna din spaţiul public. Avem nevoie de aceste acţiuni, în special pentru memoria victimelor şi din respect faţă de suferinţa familiilor lor. Avem nevoie de ele şi în numele valorilor comune, care ar trebui să constituie fundamentul de încredere şi de parteneriat între naţiunile vecine din întreaga Europă.
Să facem acelaşi lucru aducând un omagiu memoriei celor ucişi. Să ne rugam peste capetele lor. Glorie eroilor! Lăudată să fie memoria lor!

(Traducere ZdG)