Condamnat în Rusia la 6 ani, eliberat în R. Moldova după o lună şi jumătate
Eduard Verstivschii a fost condamnat în Rusia, în august 2007, la 6 ani de închisoare pentru «viol» şi «acţiuni violente cu caracter sexual». Pe 12 august 2011 a fost transferat în P. 13 din Chişinău, pentru a-şi ispăşi întreg termenul în ţara sa natală. Însă, peste doar o lună şi jumătate după ce era adus în R. Moldova, mai exact, pe 30 septembrie 2011, acesta era eliberat condiţionat înainte de termen, în baza art. 91 Cod Penal, printr-o încheiere a lui Vladislav Babenco, judecător de instrucţie la Judecătoria Centru, cu aproape 2 ani înainte de ispăşirea integrală a pedepsei.
Contactat de ZdG, Babenco ne-a reamintit că art. 91 CP prevede eliberarea condiţionată înainte de termen a unei persoane care se caracterizează pozitiv. «Eu, din câte ştiu, el a fost transferat din Rusia şi el acolo avea multe sancţiuni, pardon, menţiuni. A avut vreo 7…, 3 diplome pentru că a învăţat în toată perioada asta. Legea prevede că la expirarea a 2/3 (66 %) din termen, dacă condamnatul se caracterizează pozitiv, dacă este recuperată paguba, poate fi eliberat. Iar eu am emis o hotărâre de eliberare la cererea condamnatului. Hotârârea este în vigoare. Nu a fost atacată de nimeni, nici de procuror, nici de Verstivschii, nici de penitenciar», s-a rezumat să ne spună Vladislav Babenco. Cert este că magistratul a luat decizia de a-l elibera pe Verstivschii fără aprobarea de eliberare din partea Comisiei penitenciarului.
2500 euro pentru a fi eliberat.
Una peste alta, eliberarea lui Verstivschii a provocat panică în rândurile angajaţilor DIP, asta după ce, în noiembrie 2011, peste 2 luni de la eliberare, pe adresa DIP şi a Preşedinţiei R. Moldova a venit o scrisoare, semnată de acesta, prin care se reclama faptul că, aflându-se în P. 13, de la el s-ar fi estorcat 2500 euro. 500 euro ar fi cerut Svetlana Calalb, şefa Unităţii Speciale a P.13, pentru a nu-l transfera în alt penitenciar, şi alte 2000 pentru a-i organiza eliberarea înainte de termen.
Şi DIP, dar şi PG au examinat plângerea respectivă. «Noi am pedepsit-o pe Svetlana Calalb pentru că, într-adevăr, nu l-a inclus la etapare pe Verstivschii. Nu am putut însă demonstra că s-au dat bani pentru asta. Totul mergea bine, dar când l-am audiat pe Verstivschii, acesta a negat că el ar fi scris acea scrisoare. Şi el, şi avocatul lui au spus că este exclus aşa ceva. Astfel, totul s-a terminat. Am decis neînceperea urmăririi penale pentru că nu aveam probe», ne-a spus Vitalie Bordea, procurorul-şef al Secţiei control al executării pedepselor şi locurilor de detenţie din cadrul PG.
Aceleaşi informaţii ni le-a oferit şi DIP. Aceştia însă ne-au spus că Svetlana Calalb, şefa Unităţii Speciale din P.13, nu a fost pedepsită în niciun fel pentru că nu s-au adeverit cele scrise în scrisoare, care s-a dovedit a fi una anonimă. Surse din P. 13 ne-au spus că Verstivschii urma să fie transferat la un alt penitenciar, dar, pentru că s-a pus la cale eliberarea sa înainte de termen şi totul era deja stabilit cu judecătorul, Calalb ar fi stopat transferul acestuia.
Verstivschii a spus că nu el a făcut denunțul
Adevărul în acest dosar se bazează pe mai multe presupuneri, iar ipotezele nu sunt negate de către procurori. Fie că acea scrisoare a fost scrisă într-adevăr de Verstivschii sau de către o rudă a acestuia, doar că el nu a avut curajul să meargă mai departe şi să recunoască asta, pentru că i-ar fi fost teamă chiar şi pentru faptul că s-ar fi putut întoarce în puşcărie, fie că plângerea a fost scrisă de angajaţi ai P. 13, care ar fi ştiut despre acest caz, dar s-au răzbunat pentru că nu le-ar fi revenit nimic din cei 2500 de euro care s-ar fi plătit în acest scop, cred oamenii legii.
Una peste alta, spune Bordea, toate acestea sunt doar presupuneri, fără probe, care nu pot duce la un dosar penal. Însă ambele ipoteze enunţate mai sus certifică faptul că eliberarea lui Verstivschii lasă în urmă multe întrebări, la care nici organele abilitate să găsească răspunsuri nu au făcut-o.
Remarcăm aici şi faptul că Valeriu Sârbu, procuror în Procuratura sect. Centru, cel care urma să decidă dacă atacă sau nu încheierea prin care Verstivschii era eliberat, nu a făcut-o şi nici nu a dorit să ne explice motivele. «Nu mă ocup eu de niciun caz de felul ista. Este serviciul de presă al PG. Adresaţi-vă lor. Nu intră în atribuţiile mele oferirea de informaţii. Eu audiez o persoană şi sunt ocupat», ne-a spus iritat Sârbu.
Contactat de ZdG, Eduard Verstivschii şi-a menţinut discursul avut în faţa oamenilor legii. «Nu ştiu cine a avut nevoie să scrie aşa ceva. Eu nu am scris nimic. De la mine nu s-au cerut bani. Avocatul meu s-a ocupat de toate», s-a rezumat să zică Verstivschii.
Gheorghe Ionaş, avocatul său, ne-a spus şi el că acele scrisori, «care au fost vreo 4, au fost scrise în grafie latină, iar Verstivschii nu cunoaşte decât limba rusă. Le-a scris cineva din penitenciar», crede Ionaş. Avocatul susţine că refuzul penitenciarului de a-l elibera pe Verstivschii a fost contestat în judecată, iar aceasta i-a dat câştig de cauză. Totodată, Ionaş a precizat că lui Verstivschii nu i s-a cerut niciun leu pentru a fi eliberat, pentru că el întrunea toate condiţiile. «A lucrat vreun an şi jumătate, avea vreo 15 mulţumiri şi 2 copii minori la întreţinere», a precizat avocatul.
44 extrădați, 14 eliberați după câteva luni
Cazul lui Verstivschii nu este unul singular. ZdG a intrat în posesia unei liste a tuturor persoanelor care au fost transferate din Rusia în R. Moldova în anul 2011. Dubios este faptul că, din cei 44 de condamnaţi transferaţi aici pentru a-şi ispăşi pedeapsa, nu mai puţin de 14 au fost eliberaţi înainte de termen, la doar câteva luni după ce au ajuns, majoritatea în baza art. 91 CP, «liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen».
Un alt lucru demn de remarcat este faptul că 8 condamnaţi au fost eliberaţi în timp ce se aflau încă în P. 13, care trebuia să fie pentru ei doar un loc provizoriu de detenţie, până a fi transferaţi în alte închisori. Ceilalţi 6 condamnaţi în Rusia au ieşit la libertate în R. Moldova la puţin timp după ce au fost transferaţi în penitenciarele unde urmau să-şi ispăşească toată pedeapsa.
«Ajung în închisorile din R. Moldova cei cu relaţii sau bani. Mulţi, nu obţin extrădarea şi rămân în închisorile din ţările unde au fost condamnaţi. Toţi însă vor să ajungă în ţară, pentru că aici e mai uşor de ocolit legile şi e mult mai uşor să fii eliberat înainte de termen», ne-a spus un angajat al P. 13 din Chişinău, acolo unde ajung iniţial cei condamnaţi în străinătate.
Citiți AICI mai multe cazuri de eliberări ilegale înainte de termen.
