Alexandru Tănase: criza morală, provocată de corupţie, este cea mai mare problemă a justiţiei
Problema cea mai mare pe care o are justiţia moldovenească este profunda criză morală în care s-a pomenit datorită corupţiei, datorită angajării politice, datorită lipsei totale de responsabilitate în faţa societăţii, a declarat ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase, în cadrul Adunării Generale a Judecătorilor, care s-a desfăşurat pe 13 februarie la Chişinău.Preşentăm mai jos fragmente din mesajul ministrului, adresat judecătorilor:
„Sunt convins că multora nu le place ceea ce spun eu…Dumneavoastră mergeţi în birourile dvs., faceţi justiţie. Eu mă întâlnesc cu oamenii, permanent şi constant. Şi ar fi bine să auziţi şi dumneavoastră care este opinia lor despre ceea ce facem noi toţi împreună, reproşurile care mi se adresează in calitate de ministru. Omul simplu nu înţelege cine face justiţia şi cine este responsabil de aceste procese.
Verificaţi orice sondaj de opinie din ultimii zece ani şi o sa vedeţi că, constant, degradează încrederea societăţii faţă de justiţie. Cine nu este de acord, poftim, ieşim afară, aleatoriu luăm primii zece cetăţeni, să vedeţi ce cred ei despre justiţia noastră. Şi motivele, de altfel, pe care oamenii le-ar invoca pentru lipsa de încredere, cred eu că vor fi aceleaşi: corupţie şi lipsa de responsabilitate faţă de societate.
Noi trebuie să înţelegem un lucru: meseria de judecător este diferită de cea de farmacist, zidar şi aşa mai departe. Responsabilitatea socială este una absolut deosebită, este una enormă. Cum credeţi că mă simt eu când merg, n-o să spun localitatea, şi mi se prezintă informaţii despre preşedintele instanţei de judecată din localitatea respectivă deţine atâtea proprietăţi, magazin, proprietăţi funciare, acţiuni la fabrici de vinuri, fiul său notar în aceeaşi localitate. Lumea se teme de el mai tare decât de bandiţi. Ce trebuie să fac eu, care argument ar putea să-i convingă pe aceşti oameni că lucrurile stau altfel şi noi am venit să facem o schimbare?
Mă refer la practica neuniformă, stimaţi domni judecători. Care ar trebui să fie reacţia justiţiabilului când în două colegii diferite ale aceleiaşi instanţe se pronunţă soluţii diametral opuse? Este normal că se adoptă decizii diametral opuse în baza aceluiaşi material probator, de către instanţele de fond, apel şi recurs? Este absolut anormal când de la o sentinţă de condamnare în fond se ajunge la una de achitare în recurs şi invers.
Uitaţi-vă la televizor, în fiecare seară apar oamenii aceştia de la MoldAtsa, cazul acesta cu Vartic. Să-mi explice mie cum a fost posibil ca din primă instanţă să fie condamnat acest om la zece ani de închisoare, în instanţa de apel – să fie achitat şi Curtea Supremă de Justiţie să-i dea o pedeapsă nonprivativă de libertate, având acelaşi material probator. Undeva este o problemă. Fie că cei din fond nu ştiu ce fac, fie că cei din instanţa superioară nu ştiu ce fac. Dar este inadmisibil ca în baza aceluiaşi material probator să se dea soluţii diametral opuse.
De altfel, am fost cu preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii în Germania, unde am discutat cu şeful unei instanţe despre chestii absolut posibil de făcut şi la noi. Din totalul hotărârilor pronunţate tip de un an, doar două au fost timp de un an parţial modificate. Credeţi că la noi în ţară este imposibil să faci aşa ceva? Sunt necesare resurse suplimentare? Eu cred ca nu. Problema este totalmente în altă zonă, care nu are nimic comun cu intima convingere a judecătorilor. Imprevizibilitatea soluţiilor, de fapt, distruge încrederea societăţii în actul de justiţie şi nici o intimă convingere, şi nici un fel de alte argumente nu pot fi acceptate ca scuze pentru situaţia dată.
Durata proceselor. Nu sunt de acord şi nu voi fi niciodată de acord că procesele durează mult datorită supraaglomerării instanţelor sau a multor nivele de jurisdicţie. Niciodată nu voi fi de acord cu schimbarea actualului sistem şi cu lichidarea unui nivel de jurisdicţie. Ghilotina nu este un remediu împotriva mătreţei.
Nu am nici o obiecţie pentru un dosar care se judecă în fond doi ani de zile, în cazul în care pe parcursul celor doi ani de zile, cu o anumită periodicitate, au loc acţiuni procesuale şi şedinţe de judecată. În schimb, am foarte mari rezerve când, timp de un an de zile, în instanţa de fond nu are loc nici o şedinţă de judecată.
Am să vă spun un caz absolut ieşit din comun. Două zile în urmă am avut o vizită la Nisporeni şi am întâlnit un omulean, pe care l-am întâlnit cu un an în urmă în campanie electorală, 80 de ani avea, şi atunci se plângea că era implicat într-o procedură judiciară la Curtea de Apel Chişinău şi nu a avut loc nici o şedinţă de judecată. Am şi uitat de problema dată. Anul acesta vine la mine în audienţă exact cu aceeaşi problemă: timp de un an de zile nici o şedinţă. Deja are 81 de ani. Uite, eu nu cred că un nivel de jurisdicţie, supraaglomerarea instanţelor joacă festa aici. Eu cred ca este o iresponsabilitate elementară.
Eu vă spun din propria experienţă pe care am avut-o. Mi se creează foarte des impresia că, chiar din start atunci când se planifică şedinţele, este planificat un anumit număr de procese care urmează a fi amânate. Există problema aceasta.
Ceea ce ţine de imparţialitatea instanţelor de judecată. Ştiţi foarte bine că judecătorul este ultimul garant al aplicării legalităţii. Din acest motiv, în toate statele normale, cu democraţii avansate, cea mai mare încredere omul o are în justiţie, nu în biserică, preşedinţie, sau guvern. Acestea sunt ultimele instituţii pe lista încrederii. Încrederea cea mai mare trebuie să fie în puterea judecătorească. La noi lucrurile stau absolut diferit.
Eu ştiu că multora nu le place exemplul evocat de dl Preşedinte Ghimpu vizavi de 7 aprilie. Va trebui să treacă, stimaţi prieteni, mulţi ani până când justiţia moldovenească se va spăla de această mare ruşine, care a fost 7 aprilie. Ieri, stimaţi prieteni, am avut în audienţă, tatăl unei fete, care a trecut şi ea prin aşa numitele procese de judecată din comisariatele de poliţie şi a fost adusă în faţa judecătorului fiind bătută măr, pentru simplul motiv că a refuzat să se dezbrace în pielea goală în faţa poliţiştilor. Ce face judecătorul, sesizează procuratura cumva? Nu. Îi dă cinci zile de arest administrativ şi o trimite la Drochia ca să-i dispară leziunile corporale. Stimaţi prieteni, dacă asta e justiţie, atunci eu nu ştiu, cred că noi vorbim în limbi diferite.
Responsabilitatea judecătorilor. Un alt aspect extrem de interesant. Eu am auzit poziţia dlui Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie vizavi de hotărârile Curţii Europene. Aici eu am un alt punct de vedere. Va place sau nu, dar in 40 la sută dintre hotărâri care ţin de condamnarea Guvernului R. Moldova vizează calitatea actului de justiţie. Anul acesta, ne-am confruntat cu o situaţie nouă. Avem câte un dosar comunicat pe zi. Iată, numai până la sfârşitul lunii ianuarie ne fuseseră comunicate 25 de cauze. Şi cauzele nu sunt simple. Cauzele sunt diverse. Şi dacă s-a venit cu exemple, pot să vin şi eu cu două exemple extrem de interesante, stimaţi colegi.
Titan Total Grup – un asemenea dosar a fost judecat la noi . Am avut hotărâri ca Oferta Plus, Hotelul Dacia, s-a scris mult ce înseamnă securitatea raporturilor juridice. Şi ce întâmplă? Exact aceeaşi problemă. Ştiţi când a avut loc? În 12 ianuarie 2009. Ştiţi care este valoarea dosarului? 15 milioane de dolari. La ora actuală, numai penalităţile pe care le plăteşte Guvernul pe acest caz se cifrează la suma de două sute de mii de dolari pe lună! Vrea să-mi spună cineva că este vorba de necunoaştere? Nici dumneavoastră nu o credeţi.
Alt dosar – Interdnestrcom, care a plătit un milion de dolari pentru obţinerea unei licenţe de telefonie mobilă. Instanţa constată mai apoi că această societate nu are capacitate şi nu-i pot fi rambursaţi banii. În schimb, îi acceptă capacitatea când se plăteşte taxa de stat pentru a fi contestată în instanţa ierarhic superioară. Şi in acest dosar, stimaţi prieteni, dacă e să calculăm că durează din anul 2005, el pe noi ne costă aproximativ zece mii de dolari pe lună. Înmulţiţi această sumă la cinci ani şi o să vedeţi exact unde ne aflăm noi şi care sunt problemele cu care noi toţi ne confruntăm.
Alte aspecte, care nu sunt mai puţin importante. Le-am lăsat la urmă, deoarece aşa au mers discuţiile. Sistemul informaţional judiciar, care a fost pus în aplicare în toate instanţele de judecată. Statul a cheltuit resurse considerabile. Da, eu înţeleg că sunt bani din granturi, dar granturile au venit pentru Guvernul R. Moldova, pentru cetăţenii acestei ţări. Eu nu înţeleg cum este posibil că într-o instanţă el se aplică, în alte instanţe nu. Am auzit contraargumente câte vreţi. Că nu putem apăsa pedala, că nu-i posibil una, că nu-i posibil alta, că sunt stricate mesele. Am auzit aceste argumente, dar n-am auzit de ce în alte instanţe, în Chişinău de exemplu, în aceleaşi condiţii, sistemul este pus în aplicare. Înseamnă că e o problemă în capacitatea persoanelor care administrează instanţele respective.
Domnilor judecători, domnilor preşedinţi de instanţă, care simte că nu are capacitate şi nu poate face faţă situaţiei, să o spună. Consiliul Superior al Magistraturii va numi o altă persoană, care va demonstra că este posibil de pus în aplicare acest sistem să funcţioneze.
S-a vorbit despre sistemul de distribuire aleatorie a cauzelor. Este un subiect discutat în toată societatea. Cum de se întâmplă că în anumite instanţe toate dosarele ce vizează contestarea acţiunilor Consiliului municipal Chişinău ajung la un singur judecător? Explicaţi-mi mie ce fel de soft e acesta, care generează un asemenea rezultat? Haideţi să-l brevetăm şi să-l vindem în America Latină, pe ei aşa ceva încă nu i-a dus mintea să facă.
Un alt aspect pe care a început dl Preşedinte să-l dezvolte, dar nu l-a dus până la capăt – cel legat de Curtea Europeană şi ceea ce se întâmplă în general, cu procesul Interlaken. Şi aici R. Moldova a reuşit să se evidenţieze, din păcate nu în cel mai bun mod. Ştiţi foarte bine că CEDO are un rol subsidiar. Curtea nu poate şi nu trebuie să înlocuiască mecanismele de protecţie a drepturilor omului, care trebuie să existe la nivel naţional. Curtea Europeană nu este a patra instanţă de jurisdicţie. Din păcate, R. Moldova intră în topul celor 12 state furnizori de cereri la CEDO. Eu am să vă dau nişte date statistice pentru anul 2008. 86 la sută din hotărârile Curţii au vizat anume aceste 12 state, printre care şi R. Moldova. Este un temei de îngrijorare şi am să vă spun de ce.
În luna noiembrie, la Paris a avut loc Şedinţa Comitetului pentru probleme Juridice a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei unde s-a discutat, la nivel de experţi, posibilitatea de a aplica în privinţa Republicii Moldova o nouă procedură, exact cum a fost aplicată în privinţa Turciei de Est, care constată inexistenţa recursului intern şi oferă cetăţeanului posibilitatea să meargă direct la Curte pe anumite categorii de cauze. Şi riscăm ca pentru anumite categorii de cauze, care ţin de securitatea raporturilor juridice, arestul preventiv şi aşa mai departe, acestea care sunt cele mai frecvente, oamenii să poată merge direct la Curte. Eu nici nu vreau să mă gândesc care ar putea să fie consecinţa unor asemenea evoluţii. Şi nu mă refer numai la consecinţe de ordin financiar. Guvernul va achita toate prejudiciile. Mă refer la consecinţe de ordin politic.
Oamenii aşteaptă să aibă loc o schimbare în această ţară. Oamenii vor deschidere, vor să ieşim, în sfârşit, din tranziţie, să ne integrăm în Uniunea Europeană, să avem un nivel de viaţă diferit. Şi fiecare are partea sa de responsabilitate pentru a facilita aceste procese.
Nu vreau să mă înţelegeţi că cele spuse se referă la întregul corp de judecători. Din păcate pentru unii şi din fericire pentru alţii, cunosc mult prea bine, cred, că majoritatea celor prezenţi în sală sunt foarte mulţi oameni oneşti, sunt oameni cumsecade. Să înţelegeţi un lucru, că Guvernul este aliatul dumneavoastră, în tot ceea ce facem, şi mă voi bate pentru independenţa justiţiei atâta timp cât voi fi în această funcţie, indiferent care vor fi circumstanţele şi care vor fi obstacolele. Dar trebuie şi din partea dumneavoastră, a corpului de judecători, să se simtă o reacţie adecvată la ceea ce se întâmplă şi, în mod special, prin profesionalism, prin responsabilitatea meseriei şi funcţiei pe care o deţineţi.
www.justice.gov.md
