15.10.2008 – Denis Zubin, condamnat. 15.10.2009 – Leonid Zubin, atentat cu grenadă

Exact cu un an în urmă, la 15 octombrie 2009, Denis Zubin a fost condamnat pentru omor, prin decizie Curţii Supreme de Justiţie (CSJ). Azi, 15 octombrie 2009, Leonid Zubin, tatăl condamnatului a declarat că va exploda o grenadă în faţa Procuraturii Generale. Iată decizia CSJ din anul trecut.

Urmărește ZdG în Google News Adaugă ZdG ca sursă preferată

Dosarul 1ra-1158/08

Curtea Supremă de Justiţie
D E C I Z I E
ÎN NUMELE LEGII
15 octombrie 2008
mun. Chişinău
Colegiul penal în componenţă:
preşedinte – Vladimir Timofti,
judecători – Ion Arhiliuc şi Andrei Plămădeală,
examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare
declarate de condamnatul Zubin Denis şi de avocatul Tuhari Igor în
interesele acestuia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel
Bălţi din 21 mai 2008 în cauza penală a lui
Zubin Denis Leonid, născut la
03.07.1980, originar din or. Grigoriopol şi
domiciliat în or. Şoldăneşti, str. Vatra
Şoldăneştilor 22, moldovean, studii medii,
celibatar, neangajat în câmpul muncii, cetăţean
al Republicii Moldova, fără antecedente penale.
Colegiul penal asupra recursului, –
C O N S T A T Ă :
1. Prin sentinţa Judecătoriei Soroca din 23 decembrie 2003, Zubin
Denis a fost condamnat în baza art. 218 alin. 2 Cod penal (1961) la 5 ani
privaţiune de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 43 Cod penal (1961), cu suspendarea pedepsei în termen de probă de 3 ani.
Prin aceiaşi sentinţă a fost condamnat şi Corcenco Mihai, în privinţa
căruia, hotărârile adoptate nu se contestă cu recurs ordinar.
2. În fapt, instanţa de fond a constatat.
Inculpatul Zubin Denis, la 11.12.2002, ora 21.00, aflîndu-se în
apropierea barului ÎI „Laura Sîrbu” din s. Olişcani, r-nul Şoldăneşti, a
comis un act de huliganism agravant ce se deosebeşte prin cinizm
excepţional, încălcînd grosolan ordinea publică şi exprimînd o vădită
lipsă de respect faţă de societate, fără nici un motiv l-a lovit cu pumnul
pe Vladimir Gheorghelaş în diferite părţi ale corpului.

2.1. De către organul de urmărire penală, inculpatul Denis Zubin a
fost pus sub învinuire, precum că la 11.12.2002, în jurul orei 21.00, în
apropierea barului ÎI „Laura Sîrbu”, apoi pe stadionul din centrul s.
Olişcani, împreună cu M. Corcenco, fiind în stare de ebrietate, pe fonul unor
relaţii ostile, i-au aplicat lui Vladimir Gheorghilaş lovituri cu pumnii şi
picioarele peste diferite părţi ale corpului.
Ulterior, în jurul orei 24.00, aflându-se în curtea casei lui M.
Corcenco, din aceiaşi localitate, în scop de omor al lui V. Gheorghilaş,
intenţionat, împreună cu M. Corcenco, i-a aplicat multiple lovituri cu
pumnii şi picioarele peste diferite părţi ale corpului (nu mai puţin de 25-30)
lui V. Gheorghilaş, inclusiv şi în regiunea capului şi a toracelui, cauzându-i
leziuni corporale sub formă de: traumă cranio-cerebrală, hematom subdural
în regiunea parietală dreapta, fractură a cinci coaste stânga, fractura
mandibulei bilaterală, fractura osului nazal, echimoze şi plagă contuză pe
faţă, plăgi contuze pe mâina dreaptă, plagă tăiată pe mâina dreaptă,
echimoze şi excoriaţii pe coapsa dreaptă, care în ansamblul lor se califică ca
leziuni corporale grave, periculoase pentru viaţă, ca urmare al căror a
survenit decesul victimei.

Acţiunile respective a lui Zubin Denis au fost încadrate în baza art. 89
Cod penal (1961) – omorul premeditat fără circumstanţe agravante, arătate
în art. 88 Cod penal (1961).

3. Procurorul în procuratura r-nului Şoldăneşti, V. Erhan a contestat
cu apel sentinţa instanţei de fond în privinţa inculpatului Zubin Denis,
solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi
hotărîri prin care, acţiunile inculpatului Zubin Denis să fie reîncadrate în
prevederile art. 89 Cod penal (1961), indicînd că, prin probele administrate,
s-a dovedit pe deplin vinovăţia acestuia în comiterea în comun cu Corcenco
M. a omorului lui Gheorghelaş V.

3.1. Reprezentantul legal al părţii vătămate, Gheorghelaş Raisa, a
contestat cu apel sentinţa instanţei de fond, solicitînd casarea acesteia,
rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului
Corcenco M. să i se stabilească o pedeapsă mai aspră, totodată invocând
faptul că, inculpatul Zubin D., după părerea ei, nu poate fi considerat
complice al lui Corcenco M. şi dînsul a fost pedepsit prea aspru de instanţa
de fond.

4. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 16 iunie
2004, apelul reprezentantului părţii vătămate, Gheorghelaş R., a fost
respins ca inadmisibil şi depus peste termenul prevăzut de lege, iar apelul
procurorului a fost admis, casată sentinţa instanţei de fond şi pronunţată o
nouă hotărîre, conform căreia Zubin D. a fost condamnat în baza art. 89 Cod
penal (1961) la 10 ani închisoare în penitenciar de tip închis.

5. Cu recurs ordinar avocatul V. Artemii în interesele condamnatului
Zubin D. a contestat decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 16
iunie 2004, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei şi pronunţarea
unei noi hotărîri de achitare a lui Zubin Denis, motivînd că instanţa de apel
la judecarea cauzei i-a încălcat dreptul la apărare a inculpatului Zubin D.
6. Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 06
octombrie 2004, recursul ordinar declarat de către avocatul V. Artemii în
interesele condamnatului Zubin D. a fost respins ca inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat.

7. Cu recurs în anulare, avocatul Igor Tuhari a contestat decizia
Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 16 iunie 2004 şi decizia
Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 06 octombrie 2004,
solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi
hotărîri, prin care să fie menţinută fără modificări sentinţa Judecătoriei
Soroca din 23 decembrie 2003, invocându-se încălcarea prevederilor art. 6
din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a
Libertăţilor fundamentale.

În motivarea recursului a invocat faptul că, instanţa de apel, în baza
unei analize unilaterale, incomplete şi incorecte, a încadrat greşit acţiunile
lui Zubin Denis în prevederile art. 89 CP (1961), şi nu a dat o apreciere
critică depoziţiilor martorului V. Durnea, care a declarat că nu a văzut ca
Denis Zubin să-l fi bătut pe Vladimir Gheorghelaş, precum şi altor probe,
manifestându-se în favoarea acuzării şi în detrimentul apărării.

7.1. În recursul în anulare declarat de Leonid Zubin, tatăl
condamnatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi
din 16 iunie 2004 şi deciziei Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie
din 06 octombrie 2004, se solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei şi
pronunţarea unei noi hotărîri, cu menţinerea fără modificări a sentinţei
Judecătoriei Soroca din 23 decembrie 2003, invocându-se faptul că fiul său
Denis nu a participat la omorul lui Gheorghelaş V., iar efectuarea urmăririi
penale, cît şi examinarea cauzei penale în instanţele judecătoreşti au avut loc cu încălcări ale legislaţiei procesuale penale, probelor administrate nu li s-a dat o apreciere corectă şi în instanţa de apel a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului.

8. Prin hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 17 decembrie
2007, a fost respins ca inadmisibil recursul în anulare declarat de Zubin
Leonid în interesele condamnatului Zubin Denis şi, a fost admis recursul în
anulare declarat de avocatul Tuhari Igor în interesele condamnatului Zubin
Denis, cu casarea deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 16
iunie 2004 şi deciziei Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 06
Page 4
4
octombrie 2004 şi dispunerea rejudecării apelurilor de către Curtea de Apel
Bălţi.
La adoptarea soluţiei date, Plenul a statuat că, la examinarea
apelurilor declarate, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 66 alin. (1)
CPP, cît şi prevederile art. 6 § 3, lit. c) din Convenţia europeană pentru
Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale din 04.11.1950.
În cele din urmă, Plenul a stabilit că, la 10 mai 2004, în Curtea de Apel
Bălţi a fost înregistrat demersul avocatului Valentin Manev, cu nr. 2822
(f.d.413), prin care avocatul ales de inculpatul Zubin D., prezentînd şi
mandatul respectiv (f.d.414), în care este indicată adresa biroului de avocaţi, a solicitat amînarea examinării în ordine de apel a cauzei penale care urma să aibă loc pe 02.06.2004, din motiv că se afla în concediu medical. Acest demers, conform proceselor-verbale ale şedinţelor de judecată din instanţa de apel, nici nu a fost pus în discuţie în şedinţele de judecată, cauza penală fiind amînată de cîteva ori din motivul neprezentării
inculpatului în instanţa de apel.

La 16 iunie 2004, instanţa de apel, în lipsa inculpatului, fără a-l cita
legal pe avocatul ales, Valentin Manev, cu participarea avocatului din
oficiu, Ion Cazacu, prezent conform art. 70 Cod de procedură penală
(conform mandatului, f.d.418), a examinat apelurile declarate de procuror şi de reprezentantul părţii vătămate, prin ce a şi fost încălcat dreptul la
apărare a lui Zubin D.
Totodată, în opinia Plenului, instanţa de recurs, în decizia din 06
octombrie 2004, nu s-a pronunţat asupra acestui motiv invocat în recursul
ordinar, adoptând ilegal soluţia de respingere a recursului ca fiind vădit
neîntemeiat (f.d.444-445).
După rejudecarea cauzei de către instanţa de apel.
9. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 21 mai 2008,
a fost respins ca inadmisibil şi ca depus peste termen apelul
reprezentantului legal al pătimitului Raisa Gheorghilaş împotriva sentinţei
Judecătoriei Soroca din 23.12.2003 şi a fost admis apelul procurorului
împotriva aceleiaşi sentinţe, în privinţa lui Denis Zubin, cu casarea acesteia,
rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărâri, potrivit căreia Zubin
Denis a fost condamnat în baza art.89 Cod penal (1961) la 10 ani închisoare,
cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip închis.
9.1. Pentru a se pronunţa, instanţa de apel a constatat:
Inculpatul Denis Zubin, la 11.12.2002, în jurul orei 21.00, în
apropierea barului ÎI „Laura Sîrbu”, apoi pe stadionul din centrul s.
Olişcani, împreună cu M. Corcenco, fiind în stare de ebrietate, pe fonul unor
relaţii ostile, i-au aplicat lui Vladimir Gheorghilaş lovituri cu pumnii şi
picioarele peste diferite părţi ale corpului.
Ulterior, în jurul orei 24.00, aflându-se în curtea casei lui M. Corcenco,
din aceiaşi localitate, în scop de omor al lui V. Gheorghilaş, intenţionat,
împreună cu M. Corcenco, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii şi
picioarele peste diferite părţi ale corpului (nu mai puţin de 25-30) lui V.
Gheorghilaş, inclusiv şi în regiunea capului şi a toracelui, cauzându-i
leziuni corporale sub formă de: traumă cranio-cerebrală, hematom subdural
în regiunea parietală dreapta, fractură a cinci coaste stânga, fractura
mandibulei bilaterală, fractura osului nazal, echimoze şi plagă contuză pe
faţă, plăgi contuze pe mâina dreaptă, plagă tăiată pe mâina dreaptă,
echimoze şi excoriaţii pe coapsa dreaptă, care în ansamblul lor se califică ca
leziuni corporale grave, periculoase pentru viaţă, în urma cărora îndată a
survenit decesul victimei.
9.2. La adoptarea soluţiei date, instanţa de apel a statuat că, probele
administrate de către organul de urmărire penală şi cercetate în şedinţa de
judecată cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din
punct de vedere al pertinenţei, utilităţii concludenţei, veridicităţii şi
coroborării reciproce, confirmă vinovăţia condamnatului Denis Zubin în
comiterea infracţiunii prevăzute de art. 89 Cod penal (1961) – omorul
premeditat fără circumstanţe agravante, arătate în art. 88 Cod penal (1961).
Instanţa de fond a cercetat sub toate aspectele probele administrate pe
cauză, le-a verificat, însă a făcut concluzii care nu rezultă obiectiv din
materialul probatoriu acumulat pe cauză, astfel fiind încălcate prevederile
art. 101 Cod de procedură penală.
În opinia instanţei de apel, la adoptarea sentinţei, instanţa de fond
unilateral, a luat în consideraţie doar versiunea înaintată de către inculpatul
D. Zubin şi, a lăsat fără analiză şi o apreciere critică alte probe acumulate
atît în cadrul urmăririi penale, cît şi în şedinţa instanţei de judecată, fără a
specifica motivele.
9.3. Instanţa de apel argumentat s-a expus asupra tuturor motivelor
invocate în apeluri, făcînd o analiză amplă a probelor administrate la dosar,
după cum urmează:
➢ Declaraţiile lui D. Zubin, audiat în calitate de bănuit, învinuit, cu
participarea avocatului, potrivit cărora, dînsul a recunoscut că
împreună cu M. Corcenco, a aplicat mai multe lovituri cu pumnul
şi picioarele pătimitului V. Gheorghilaş, inclusiv şi în regiunea
capului, cutiei toracice, aflîndu-se atît în preajma barului, cît şi în
drum spre casa lui M. Corcenco, apoi pe stadion şi în gospodăria
lui M. Corcenco. (f.d.44-51, 58-64);
➢ Procesul-verbal de confruntare între M. Corcenco şi D. Zubin
(f.d.91-95);
➢ Procesul-verbal de reconstituire la faţa locului a depoziţiilor
inculpatului D. Zubin şi M. Corcenco cu fişa fotografică (f.d.141 –
147);
➢ Declaraţiile inculpatului M. Corcenco, care atît în cadrul urmăririi
penale, cît şi în şedinţa de judecată a susţinut consecutiv şi
consecvent, că D. Zubin i-a aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele
lui V. Gheorghilaş, inclusiv în regiunea capului, a toracelui;
➢ Declaraţiile martorului Vasile Durnea, din care rezultă ca el a
văzut cum vînzătoarea barului Valentina Durnea a ieşit în prag şi
le-a făcut observaţie lui M. Corcenco şi D. Zubin, să nu-l bată pe
V. Gheorghilaş, apoi el a plecat acasă, iar cei trei s-au pornit pe alt
drum spre casa lui M. Corcenco.
➢ Raportul de expertiză medico-legală, potrivit căruia victimei i-au
fost aplicate nu mai puţin de 25-30 lovituri, în urma cărora au
survenit leziunile corporale grave periculoase pentru viaţa şi
sănătatea persoanei, leziuni care au dus la decesul lui V.
Gheorghilaş, – practic îndată după provocarea acestor leziuni (f.d.
104-105);
➢ Raportul de expertiză biologică, potrivit căruia pe pantalonii
inculpatului D. Zubin s-au descoperit pete de sânge, care pot fi
provenite de la victimă (f.d.104-105, 125-129, 130-133).
În opinia instanţei de apel, instanţa de fond greşit şi artificial a exclus
din învinuirea inculpatului D. Zubin, omorul intenţionat săvârşit de către
acesta împreună cu M. Corcenco, ignorînd probele incontestabile pertinente,
concludente, veridice şi coroborate între ele, enunţate mai sus, care confirmă
direct vinovăţia lui D. Zubin la săvîrşirea omorului lui V. Gheorghilaş, prin
cauzarea intenţionată de comun acord cu M. Corcenco, cu un scop unic, a
multiplelor lovituri cu pumnii şi picioarele peste diferite părţi ale corpului
victimei, în rezultatul cărora, conform raportului de expertiză medico-
legală, a survenit decesul victimei.
9.4. Tot odată, instanţa de apel, consideră că, inculpatul D. Zubin, în
speranţa de a evita răspunderea penală pentru infracţiunea ce i se impută, a
schimbat declaraţiile sale din cadrul şedinţei de judecată, prin care dînsul a
susţinut că, nu l-a bătut pe V. Gheorghilaş, a dorit doar să-i despartă pe cel
din urmă cu M. Corcenco, că l-a lovit pe V. Gheorghilaş doar o singură dată
cu pumnul, de la care lovitură nu puteau surveni consecinţele letale.
De asemenea, a fost respins şi argumentul inculpatului, precum că
declaraţiile din cadrul urmăririi penale, el le-a dat sub influenţa şi la
rugămintea lui M. Corcenco, deoarece însuşi inculpatul M. Corcenco, care
de rînd cu faptul că n-a negat faptul participării sale la omorul respectiv, a
Page 7
7
indicat şi la acele acţiuni pe care le-a înfăptuit şi D. Zubin. Defăimările
reciproce, cît şi multiplele lovituri produse simultan (inclusiv şi în regiunea
unor organe de însemnătate vitală), de asemenea confirmă faptul că, ambii
inculpaţi au participat la omorul lui V. Gheorghilaş, acţiunile lor fiind de
comun acord. Totodată nu s-au stabilit careva cauze obiective, care ar indica
la faptul că, M. Corcenco ar fi avut careva motive pentru a-l defăima fals pe
D. Zubin.
Instanţa de apel a mai concluzionat că, despre acţiunile coordonate şi
intenţia unică a inculpaţilor Zubin Denis şi M. Corcenco, îndreptate la
omorul lui V. Gheorghilaş, se poate conchide reieşind, şi din acţiunile ce le-
au întreprins aceştia după ce au încetat aplicarea loviturilor victimei, aflate
la pămînt fără cunoştinţă, – atunci ei ambii, în scopul de a ascunde urmele
omorului săvîrşit, au tîrît victima din curtea casei lui M. Corcenco în drum
şi, în continuare, însăşi inculpatul D. Zubin i-a adus pătimitului căciula care
se pierduse pe drum, iar mai apoi, D. Zubin şi-a schimbat pantalonii
împroşcaţi de sînge.
10. Condamnatul Zubin Denis şi avocatul Tuhari Igor în interesele
acestuia, au contestat cu recursuri ordinare decizia Colegiului penal al
Curţii de Apel Bălţi din 21 mai 2008, solicitînd casarea acesteia şi menţinerea
fără modificări a sentinţei Judecătoriei Soroca din 23 decembrie 2003, fără a
se referi la vreun temei prevăzut din cele 16 puncte ale art. 427 CPP,
invocînd doar faptul că, faptei săvîrşite de Zubin Denis i s-a dat o încadrare
greşită, în prevederile art.89 Cod penal (1961) – omor premeditat, dar nu în
prevederile art. 218 alin. 2 Cod penal (1961) – huliganism agravat care prin
conţinutul său se deosebeşte printr-un cinism excepţional.
În motivarea recursurilor, recurenţii se referă şi la faptul, precum că
instanţa de apel nu a dat o apreciere corectă:
– depoziţiilor martorului V. Durnea, care a declarat că nu a văzut
momentul cînd condamnatul D. Zubin l-ar fi bătut pe V. Gheorghelaş;
– rapoartelor de expertiză biologică nr.18 din 17.12.2002, nr. 74 din
22.01.2003 şi nr. 74 din 22.01.2004 (f.d.125-129, 130-133), referitor la
apartenenţa de grupă a sîngelui inculpaţilor şi victimei, din care s-a dedus
că pe pantalonii inculpatului D. Zubin s-au descoperit pete de sînge, care
pot fi provenite de la victimă.
– rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 212 şi 213, referitor la
leziunile corporale depistate la inculpaţii Mihai Corcenco şi Zubin Denis;
– procesului -verbal de confruntare a inculpaţilor, din care rezultă că
D. Zubin a încercat de a-l opri pe M. Corcenco de la maltratarea victimei.
Astfel, consideră că, acţiunile inculpatului Zubin Denis nu pot fi
încadrate în baza art. 89 Cod penal (1961), deoarece reieşind din rapoartele
de expertiză menţionate, precum şi din declaraţiile lui Zubin Denis, în care
acesta a recunoscut că i-a aplicat lui Vladimir Gheorghelaş numai o lovitură
cu pumnul în umăr, se deduce faptul că moartea victimei a survenit în urma
aplicării loviturilor în exclusivitate de către Mihai Corcenco.
11. Verificând argumentele recursurilor ordinare în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea în principiu a
acestora, reieşind din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanţa de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanţei de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilităţii acestuia în cazul în care constată că este neîntemeiat.
Potrivit dispoziţiei art. 430 pct. 5) CPP, cererea de recurs trebuie să
conţină motivele recursului cu argumentarea ilegalităţii hotărârii atacate şi
solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod
de procedură penală invocate în recurs şi explicarea problemei de drept de
importanţă generală abordată în cauza dată.
În recursul ordinar declarat de recurenţi nu este specificat în ce constă
problema de drept de importanţă generală ce există în cauză şi care este
eroarea de drept comisă de instanţa de apel ce ar impune casarea hotărârii
adoptate.
Recurenţii nu au descris fapta constatată de către instanţa de apel şi nu
au argumentat dezacordul său cu soluţia instanţei de apel în speţă,
referindu-se la problema de fapt – aprecierea incorectă a probelor.
11.1. Starea de fapt reţinută şi de drept apreciată de către instanţa de
apel concordă cu circumstanţele stabilite şi probele administrate, relatate şi
examinate în cuprinsul hotărârii atacate, iar pedeapsa aplicată
condamnatului corespunde revederilor art. 7, 61, 75 Cod penal cu referire şi la circumstanţele invocate în recurs.
Instanţa de recurs reţine, că instanţa de apel, în baza probelor
administrate legal de către organul de urmărire penală şi cercetate în
şedinţa de judecată cu respectarea prevederilor art. 101 CPP, din punct de
vedere al pertinenţei, utilităţii, concludentei, veridicităţii şi coroborării
reciproce, a verificat şi a stabilit cu certitudine toate aspectele de fapt, a
constatat scopul şi motivul infracţiunii şi corect a încadrat acţiunile
infracţionale ale condamnatului Zubin Denis în baza art. 89 Cod penal
(1961) – omorul premeditat fără circumstanţe agravante, arătate în art. 88
Cod penal (1961).
11.2. Motivele invocate în recursuri de către avocatul Tuhari I. şi
condamnatul Zubin D. enunţate la pct. 10 al deciziei, precum că ultimul nu
a săvârşit omorul lui V. Gheorghelaş, au fost corect respinse de către
instanţa de apel, deoarece aceste argumente nu au nici un suport
probatoriu, fiind combătute prin argumentele descrise la punctele 9.1. – 9.4.
al prezentei decizii.
11.3. Nerecunoaşterea vinovăţiei de către condamnat nu echivalează
cu achitarea acestuia, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost
prezentate probe în sprijinul învinuirii, care dovedesc cu certitudine
vinovăţia lui în săvîrşirea infracţiunii imputate.
În acest sens, se relevă concluzia corectă a instanţei de apel referitor la
faptul, că nerecunoaşterea vinovăţiei de către Zubin Denis cu invocarea
versiunii, precum că declaraţiile lui de recunoaştere a vinovăţiei, au fost
făcute în cadrul urmăririi penale sub influenţa şi la rugămintea inculpatului
M. Corcenco, care susţinea că mătuşa sa are influenţă asupra procurorului şi
judecătorului, – este o metodă de a se eschiva de la răspunderea penală pe
care urmează să o poarte pentru crima săvîrşită.
Astfel, condamnatul D. Zubin fiind audiat în calitate de bănuit şi
învinuit cu participarea avocatului, a recunoscut faptul că împreună cu M.
Corcenco, i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele pătimitului
V. Gheorghilaş, inclusiv şi în regiunea capului, cutiei toracice, aflîndu-se atît
în preajma barului, cît şi în drum spre casa lui M. Corcenco, apoi pe stadion
şi în gospodăria lui M. Corcenco. (f.d.44-51, 58-64).
Aceste depoziţii a inculpatului D. Zubin au fost obiectiv confirmate de
către inculpatul M. Corcenco, care atît în cadrul urmăririi penale, cît şi în
şedinţele de judecată în instanţa de fond şi de apel, a susţinut consecutiv şi
consecvent, că D. Zubin i-a aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele lui V.
Gheorghilaş, inclusiv şi în regiunea capului, a toracelui.
Declaraţiile ambilor inculpaţi au fost confirmate prin procesele –
verbale de reconstituire la faţa locului a depoziţiilor inculpatului D. Zubin şi
M. Corcenco şi fişa fotografică (f.d.141 – 147).
12. Se relevă că, instanţa de apel s-a expus argumentat şi clar asupra
tuturor motivelor invocate de avocat şi condamnat în apeluri, soluţia fiind
descrisă la pct. 9 – 9.4 al prezentei decizii, iar alte probleme de drept ce ar
afecta hotărârea în cauză, nu au fost invocate şi nici nu se conţin în
materialele dosarului.
13. Prin prisma celor expuse, Colegiul penal conchide că, argumentele
recurenţilor se combat cu materialele cauzei, iar hotărîrea judecătorească
contestată este legală şi întemeiată, ceea ce impune soluţia inadmisibilităţii
recursurilor ordinare, fiind vădit neîntemeiate şi neîndeplinind cerinţele de
formă şi conţinut prevăzute de art. 430 CPP.
14. Conducîndu-se de art. 432 alin.(2) pct. 1) şi 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie, ÎN NUMELE LEGII,-
D E C I D E:
Inadmisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de
condamnatul Zubin Denis şi de avocatul Tuhari Igor în interesele acestuia,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 21 mai 2008,
în cauza penală în privinţa lui Zubin Denis Leonid, deoarece recursurile
nu îndeplinesc cerinţele de formă şi de conţinut prevăzute în art. 430 Cod de
procedură penală, fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Preşedinte
Vladimir Timofti
Judecători
Ion Arhiliuc
Andrei Plămădeală