„Regina şi ţarul. Întâlnirea din Moldova” – o altfel de abordare a problemei transnistrene

Constituţia R. Moldova spune că malul stâng al Nistrului face parte din teritoriul R. Moldova. În realitate, cei 411 km de hotar nu sunt controlaţi nici astăzi de către autorităţile statului, iar regiunea transnistreană s-a autoproclamat un stat care trăieşte după legi proprii, propria organizare şi administraţie teritorială încă de la începutul anilor ‘90.

La 27 august 2018, R. Moldova a împlinit 27 de ani de independenţă. În toţi aceşti ani, Armata Rusă (armata a 14-a) a staţionat neautorizat pe teritoriul R. Moldova din partea stângă a Nistrului, acolo unde şi-a autoproclamat independenţa republica moldovenească nistreană (rmn).

Veşnica dispută: „Uniunea Vamală sau Uniunea Europeană?”

În acelaşi timp, mulţi dintre cetăţeni consideră că soarta R. Moldova depinde fie de Rusia, fie de UE. Spre exemplu, 57% dintr-un număr de 1799 de respondenţi au declarat că R. Moldova ar trebui să fie apropiată de Rusia, în timp ce 43% optează pentru apropierea Moldovei de Occident, într-un sondaj realizat de Fondul Opiniei Publice în iunie 2017.

Totodată, în Barometrul Opiniei Publice din aprilie 2017, 64% din 1 000 de persoane au afirmat că lucrurile în R. Moldova merg într-o direcţie greşită, iar 39% au răspuns că ar vota în cadrul unui referendum pentru aderarea R. Moldova la UE, iar 40% pentru aderarea R.Moldova la Uniunea Vamală.

„Tăcerea nu este un semn al acordului”

În acest context, în august 2018, Ziarul de Gardă şi Reporter de Gardă au realizat spotul video „REGINA ŞI ŢARUL. Întâlnirea din Moldova”, cu participarea actriţei Elena Râbceac, în rolul Reginei Elisabeta a II-a şi a politicianului Valeriu Streleţ, ex-prim-ministru, în rolul preşedintelui rus, Vladimir Putin. În acest video „REGINA ŞI ŢARUL. Întâlnirea din Moldova” este prezentată ironic tendinţa marilor puteri de a controla destinele statelor mai mici, accentele fiind puse asupra importanţei statutului de suveranitate a R. Moldova.

„Noi cu Donald Trump am vorbit ca de la bărbat la bărbat, unde e China, unde e Iran sau Israel. Şi Ucraina a fost parte a discuţiei, din cauza sancţiunilor. De ce respect Moldova? Armata şi tancurile noastre stau aici deja de aproape 30 de ani, iar moldovenii trăiesc şi tac, nici măcar sancţiuni împotriva noastră nu cer”, este una dintre replicile personajului Vladmir Putin, interpretat de Valeriu Streleţ, pe post de actor.

„Oare când veţi înţelege că tăcerea nu e un semn al acordului?”, îi răspunde regina Elizabeta a II-a a Regatului Unit, rol interpretat de actriţa Elena Râbceac.

— Eu nu sunt Vladimir Putin.

— Şi eu nu sunt Elizabeta a II-a.

— Suntem simpli cetăţeni ai unui stat mic. Am auzit deseori spunându-se că cineva, din afară, trebuie să ne creeze o viaţă mai bună. Dar noi?

— Nu ţarii şi reginele ne creează viaţa, dar noi înşine. Iar viaţa noastră şi democraţia e ca vinul: cu cât e mai veche, cu atât e mai bună. Doar să nu ne îmbătăm. Ne aşteaptă timpuri grele! – este replica de încheiere al celor doi actori, care îndeamnă cetăţenii să muncească pentru o viaţă mai bună, fără a conta pe vreo putere politică.

Premisele conflictului transnistrean

Conflictul politic transnistrean între R. Moldova şi autoproclamata republică moldovenească nistreană a început în anul 1990, în aceeaşi perioadă când în regiunea transnistreană au fost dislocate trupe ale armatei ruse.

„Primul sprijin efectiv din partea Moscovei pentru transnistreni a venit în septembrie 1990, când trupe ale Ministerului de Interne pe atunci sovietic au fost detaşate pentru a apăra „Congresul” elitelor rusofone care declaraseră independenţa republicii nistrene faţă de Moldova în cadrul Uniunii Sovietice. Intervenţia trupelor care avea rol să descurajeze o eventuală încercare de-a Chişinăului de a suprima cu forţa forul respectiv, după cum ameninţase. Însă exista şi un al doilea scop: de a exercita presiune asupra Moldovei ca aceasta fie să renunţe la aspiraţiile de independenţă, fie să se pomenească dezmembrată”, susţine istoricul Octavian Ţîcu.

Aşa zisa republică moldovenească nistreană a fost proclamată la 2 septembrie 1990, cu sprijinul Moscovei, şi a adoptat declaraţia de independenţă la 25 august 1991.

Pe de altă parte, R. Moldova, care şi-a declarat independenţa două zile mai târziu, la 27 august 1991, a cerut guvernului URSS „să înceapă negocierile cu autoproclamatul guvern moldovenesc transnistrean cu privire la ocupaţia ilegală a R. Moldova şi retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul moldovenesc”.

Cum a început conflictul militar între R. Moldova şi regiunea transnistreană

La 2 martie 1991, R. Moldova a primit statut de membru al ONU. În aceeaşi zi, Mircea Snegur a acceptat o intervenţie militară împotriva forţelor separatiste transnistrene, care, în noaptea de 1 spre 2 martie, luaseră ostatici 32 de poliţişti de la Comisariatul Dubăsari. R. Moldova nu avea armată, ripostând în războiul de la Nistru cu echipe de poliţişti.

În cele patru luni de lupte, până la 21 iulie 1991, când a fost semnat acordul de încetare a focului între preşedinţii Mircea Snegur şi Boris Elţin, au murit 279 de persoane din partea dreaptă şi între 264 şi 1093 de persoane din partea stângă a Nistrului. Armata a 14-a a rămas pe teritoriul R. Moldova până în prezent.

Ce se întâmplă la frontiera cu regiunea transnistreană

„Lipsa de control la frontieră şi funcţionarea diferitor sisteme fiscale pe teritoriul R. Moldova a creat teren pentru anumite grupuri nelegale de a câştiga şi din contrabandă atât la nivel local, după standardele locale – în direcţia R. Moldova, cât şi în direcţia Ucrainei, folosind documente false şi din vânzarea diferitor bunuri fără achitarea impozitelor şi plăţilor, a accizelor şi a TVA, cât şi la nivel naţional”, a declarat în decembrie 2017 vicepremierul R. Moldova pentru reintegrare de atunci, Gheorghe Bălan într-un interviu pentru Hromadske.

La 22 iunie 2018, Adunarea Generală a ONU a votat în premieră cu 64 de voturi pro, 15 – contra şi 83 de abţineri rezoluţia privind retragerea completă şi necondiţionată a trupelor militare ruse de pe teritoriul R. Moldova din stânga Nistrului.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *