Principală  —  Blog  —  Diaspora   —   Scrisoare pentru Moldova

Scrisoare pentru Moldova

Se zice că nimic nu poate trăi, dacă nu are rădăcini. Azi, suntem în străinătate. Am ajuns ca niște arbori bogați în frunze verzi. Dar nu uităm nicicum de unde am prins rădăcini, de unde am pornit. De acasă, din Moldova. Chiar de ne-am adaptat ușor sau greu departe de meleagurile natale, rădăcinile sunt aceleași, iar dorul ne reduce mereu la ele. Este oare asta un fel de patriotism?

Aud de ce în ce mai des fraze de genul „Ce miorlăi atâta. Mergi acasă, dacă aici nu te poți adapta. Și ce vei face acasă?” Deși aceste întrebări conțin un grăunte de adevăr, eu rămân (cu cel mai profund regret) patriot departe de casă. Flutur cu mândrie în bătaia vântului tricolorul nostru ori de câte ori e nevoie, în fața turului Eiffel.

Până la urmă, întrebarea „Ce miorlăi atâta?! ” îmi generează cumva altă întrebare: „Vouă chiar nu vă este dor de casă, de meleagurile natale?” În asemenea cazuri, am impresia că acești oameni, pur și simplu, au lipsit de fiecare dată de la prima lecție de la început de an școlar. Sau prea bine s-a străduit învățătoarea mea, Maria Ivanovna, să ne facă patrioți. Țin minte foarte bine când, an de an, după careul solemn de la unu septembrie, mergeam prin clase, iar pe tablă era scris citeț subiectul lecției: „Limbă, patrie, neam” sau „Patria mea e Moldova”. De fiecare dată, subiectele erau formulate diferit, dar scopul era același – de a ne sensibiliza sentimentul nostru față de Patrie.

Eu nu cred că acestor oameni, care „au uitat” de unde au pornit, indiferent de pătura socială din care fac parte, nu li se face poftă de plăcinte, de sarmale sau de cartofi fierți cu scrumbie. Chiar nu cred!

Sau trebuie să renunțăm la nunți și la cumetrii, pentru că băștinașii țării în care suntem nu au aceste obiceiuri? Aflându-mă printre alte culturi, am descoperit și alte valori, alte tradiții și obiceiuri frumoase. Totuși, cele de acasă îmi sunt sfinte. Cu ele-n „frunte”, merg oriunde. Devin extrem de fericită când cineva mă întreabă despre Moldova. Pot să-i povestesc de ea ore în șir. Pentru că Moldova e frumoasă. Pentru că Moldova e țara mea.

Iar la întrebările „De ce mai sunt peste hotare, dacă îmi iubesc atât de mult țara?” și „Ce fac eu pentru țara mea?” promit să răspund cât mai curând.

Ecaterina Țurcan Hacina, Franța