Grădiniţele engleze: Locul unde se clădesc personalităţi
Gata. A făcut-o şi pe asta. Dragoş al nostru e absolvent de grădiniţă şi, în continuare, va merge la „şcoala cea mare”. Mi-l amintesc de parcă a fost ieri: înalt de-o şchioapă, ţinându-mă strâns de mână, dar voios, fiindcă era „prima zi de grădiniţă”.
Am ales pentru Dragoş (din lipsa altor alternative, taxa lunară la o instituţie preşcolară privată fiind sub o mie de lire) una finanţată de guvern, care le oferă copiilor săptămânal câte 15 ore gratuite. Deci, în fiecare zi, copiii petrec 3 ore la grădi. Pare puţin? O fi, dar nu ştiu ce-au făcut, ce-au dres educatoarele lui, că a început a scrie şi a citi la patru ani (situaţie normală în UK), iar la ultima consultaţie, Miss Bullen ne-a spus că, la toate capitolele, copilul nostru e dezvoltat peste nivelul vârstei sale. Să nu credeţi că vreau să mă laud, povestind despre cât de deştept e fecioraşul meu. Vreau doar să ne minunăm împreună cât de bine funcţionează aici sistemul.
Nu voi vorbi mult despre salarii, care sunt mult mai mari decât cele din R. Moldova, deşi nu sunt sume exorbitante. Aici este evident că persoanele care activează în domeniul învăţământului şi-au ales profesiile în primul rând din pasiune.
În Marea Britanie toate şcolile şi grădiniţele sunt supuse inspecţiilor anuale din partea autorităţii Ofsted, care emite rapoarte şi oferă un rating fiecărei şcoli. Astfel, pe lângă pasiune şi motivaţie financiară, dascălii sunt împinşi de ambiţia de a obţine cel mai înalt calificativ Ofsted.
Dar, poţi avea dorinţă şi ambiţie, dar dacă n-ai cu ce – n-ai ce face. Din fericire, învăţătorii englezi sunt norocoşii care au clase comode, cu mobilă miniaturală, mochetă, ungheraşe creative.
Mottoul grădiniţei noastre este: „Learn to play then play to learn”. Copiii sunt educaţi într-o atmosferă relaxată, iar activităţile se desfăşoară în săli speciale. Ziua este împărţită pe compartimente: large group time – când dansează, cântă, li se citeşte, fiind aşezaţi pe podea sub formă de cerc, astfel fiindu-le mai uşor să comunice între ei; small group time – unde puştii sunt împărţiţi în grupe de maximum 15 persoane, pentru o instruire mai eficientă. În acest interval ei creează, fac diferite proiecte. De asemenea, small group time este folosit şi pentru activităţi săptămânale. De exemplu, vinerea au lecţii de franceză, miercurea – lecţii de fonetică. Mai există şi play time, când merg la terenul de joacă din curte, iar în lunile călduroase li se permite să experimenteze cu apa. De asemenea, sub supravegherea şi cu ajutorul educatoarelor, uneori gătesc biscuiţi sau bombonele, pe care le şi papă la snack time. Totul culminează cu tidy up time, atunci când strâng şi sortează jucăriile şi obiectele pe care le-au folosit în timpul orelor, pentru ca a doua zi, toate lucrurile să îi aştepte la locurile lor.
Idei originale, parteneriat efectiv cu părinţii, interes pentru dezvoltarea copiilor şi în afara orelor de studii. Pe parcursul anului de studii părinţii sunt încurajaţi să participe cât mai activ şi să se implice în viaţa şcolară a copiilor. Se organizează diverse workshopuri, la care sunt instruiţi, bunăoară, cum să monitorizeze activitatea copiilor pe internet. Sau, un workshop pe care l-am găsit foarte interesant a fost discuţia despre punerea bazelor scrisului la copii, iar pentru a face învăţarea mai plăcută, ne-au fost oferite idei de jocuri (partea amuzantă este că am fost invitaţi să încercăm noi înşine fiecare joc în parte) care le ajută preşcolarilor să îşi dezvolte mişcările motorii ale degetelor şi mâinilor pentru a pune bazele unei tehnici corecte de scris.
Grădiniţa pune accent pe educaţia copilului, care trebuie să continue şi acasă. Părinţii sunt stimulaţi să petreacă cât mai mult timp cu micuţii lor citind. În fiecare zi orice copil este liber să îşi ia acasă cărţulii pe care le va citi împreună cu mami sau tati, iar a doua zi îi povesteşte educatoarei istorioara care a fost citită în familie. De asemenea, au diferite proiecte care se desfăşoară pe parcursul întregului an. Unul dintre ele este mascota grădiniţei – Văcuţa Clive, care vine în vizită la copil şi rămâne peste noapte, aducând cu sine în rucsac nişte pijamale, o cărţulie şi un jurnal, în care părinţii scriu cum a petrecut Clive în ospeţie la ei.
Îmi place mult comunicarea dintre director şi părinţi. Înainte de orice eveniment important sau dacă urmează o serie de evenimente în viitorul apropiat, ele sunt însumate într-un newsletter expediat acasă fiecărei familii. În cazul în care ne sunt comunicate nişte informaţii de natură tehnică, acestea sunt transmise prin sms.
De două ori pe an se organizează consultaţii confidenţiale între părinţi şi educator. La ei nu există clasicele adunări cu părinţii (sper că acestea nu mai au loc nici la noi, ca pe timpuri, când erau prezenţi şi elevii, astfel încât toată lumea afla că Vasilică l-a scuipat pe Petrică sau că Mărioara nu e în stare să înveţe tabla înmulţirii). În cadrul unei asemenea consultaţii, părinţii sunt anunţaţi despre cât de mult a avansat copilul la diferite capitole şi unde mai este nevoie de muncit.
Ar mai fi multe de spus şi doar cuvinte de admiraţie. Sunt absolut sigură că micuţa grădiniţă publică la care am avut norocul să fim acceptaţi nu cedează la niciun capitol în faţa unei grădiniţe private. Dacă te afli în UK şi eşti în căutarea unei grădiniţe sau şcoli pentru copilul tău, consultă neapărat lista Ofsted, ca să te asiguri că instituţia pe care o vei alege este marcată cu Outstanding. Nu vei da greş.
Ca să fiu sinceră, a fost foarte emoţionant să conştientizez că o etapă importantă din viaţa feciorului nostru şi din viaţa noastră în calitate de părinţi a luat sfârşit. Urmează una nouă. Peste cinci ani revin cu impresii din şcoala primară…
Irina Culic, Marea Britanie
