Principală  —  Blog  —  Diaspora   —   Dulce străinătate: „În peste 25…

Dulce străinătate: „În peste 25 de ani de când am plecat de acasă, mă mai zbat uneori ca peștele pe uscat”

Mă tot gândeam cum să încep. Încă mă mai gândesc. Lumea asta e atât de mare și uneori nu știm exact cărui petic de pământ aparținem. Noi nu știm, cei care plecăm departe de rădăcini. Le-am rupt, dar cumva oricum au rămas. Le purtăm după noi. Am crezut că le-am tăiat de tot, dar încă mai creștem în acel loc. De baștină.

În peste 25 de ani de când am plecat de acasă, mă mai zbat uneori ca peștele pe uscat. Încă nu mi-am găsit locul, iar dacă simt că e destul de ok unde sunt – asta pentru că acel acvariu e dotat cu de toate. E păcat să mă plâng. Totuși, nicăieri nu ești pe deplin liber și fericit, la fel ca în largul apei de unde vii, unde te-ai născut.

Se întâmplă sa fiu întrebată, de cei care vor să plece, încotro le recomand să o ia. Nu am știut și n-o să știu vreodată ce să răspund. Nu am un răspuns. Și nu am de cine să întreb. Pentru că, de fapt, nimeni nu știe. Mulți dintre noi spunem că suntem bine departe de baștină și povestim cât de fain e acolo unde am ajuns pentru că, educația pentru copii e la alt nivel, drumurile sunt perfecte, salariile sunt bune. Da, e mare lucru. Cu toate astea, sufletul ne tremură și ne scutură dorul imediat cum pășim pe cărarea șerpuită spre portița casei părintești, plângem după gustul și aroma păscuței și pâinicii coapte neuniform în cuptor de mama, după mirosul strugurilor și al merelor viermănoase din grădina bunicii, ne topim la auzul colindelor iarna, la întoarcerea cocostârcilor primăvara, la vederea auriului spicelor de grâu pe câmpul din deal și a găleții ruginite de la fântâna din vale.

Suntem un popor care are dorul locului de baștină pecetluit în suflet. Peticul nostru. Cu asta ne-am născut și cu asta vom muri. Noi nu vom fi pe deplin fericiți nicăieri și niciodată cu adevărat liniștiți până nu vom reveni înapoi acasă. Indiferent cum și când – ne vom întoarce neapărat. La apa noastră. Dulce și bună. Departe de cea sărată, folositoare dar, vrem – nu vrem, străină.

Cristina Rodica Sibova, Spania