Lustraţia şi debarasarea de comunism

Interviu cu preşedinta Comisiei Parlamentare pentru Cultură, Educaţie, Tineret, Sport şi Mass-media, Corina Fusu

246-fusu

— Zilele trecute, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a pronunţat decizia în cazul cenzurii de la Teleradio Moldova. Sunteţi printre semnatarele acelei adresări, din 2004, către instanţa europeană. Cum aţi primit acum vestea despre victorie?

— Am apreciat decizia CEDO. Dacă era pronunţată mai devreme, pe timpul guvernării comuniştilor, poate că ne-am fi bucurat şi mai mult. Oricum, această hotărâre rămâne un semnal clar că lucrurile au fost limpezite şi că de acum încolo pot merge pe o pistă corectă. Efortul jurnaliştilor care au avut curajul să spună că politicul s-a implicat foarte mult în activitatea acestei instituţii şi că cenzura există a fost răsplătit. Iată că jurnaliştii au fost compensaţi prin această decizie.

— Între timp, în aşteptarea deciziei CEDO, mulţi dintre jurnaliştii protestatari și-au pierdut locurile de muncă, fiind alungaţi de la Teleradio. Au urmat ani de şomaj şi de frământări. Această recompensă morală a venit prea târziu pentru mulţi dintre ei, iar recompensa materială va prejudicia mult bugetul în prezent. Ce-ar fi de făcut?

— Decizia CEDO are câteva prevederi. Pe de o parte, prin decizia fiecăruia dintre semnatarii cererii, poate fi discutată oportunitatea reangajării la locul de muncă din cadrul Teleradio, totodată, sunt prevăzute şi compensaţii financiare pentru suferinţele cauzate de tot ce s-a întâmplat la Teleradio.

— Veţi renunţa la compensaţiile financiare calculate de CEDO?

— Decizia de a ridica sau nu banii prevăzuţi de decizia CEDO aparţine fiecăruia în parte. Nu e cazul unei decizii comune. Cei care se află în situaţie financiară dificilă ar trebui să beneficieze măcar de acest sprijin material. Jurnaliştii niciodată nu au dus-o prea bine din punct de vedere material. Sigur că ne vom întâlni şi vom discuta împreună.
Personal nu vreau să ridic aceste compensaţii. Consider că dosarul de la CEDO a fost unul de onoare pentru mine şi mă mândresc cu faptul că sunt printre semnatarii acelei cereri. Dosarul este unic în Europa. Niciun stat până acum nu a fost condamnat pentru aplicarea cenzurii. Această decizie ne motivează să discutăm despre adoptarea unei legi speciale cu privire la cenzură şi vreau să menţionez faptul că societatea civilă a elaborat deja un proiect al unei asemenea legi. Dreptul la libera exprimare este incontestabil şi această lege va prevedea şi penalizarea celora care aplică cenzura sau constrâng în alt mod acest drept.

— Ca preşedintă a Comisiei parlamentare pentru cultură şi mass-media, sunteţi încurajată de decizia CEDO pentru lansarea unor iniţiative de reforme legislative şi a unor reforme de facto în audiovizualul din R. Moldova?

— Pentru mine, funcţia ce mi-a fost încredinţată de Parlament, dar şi decizia CEDO, sunt o încurajare în plus de a gândi şi a organiza reforme în audiovizualul R. Moldova în general şi la Teleradio în particular.

— De la o vreme se discută că pierderile financiare pe care le suportă R. Moldova, pierzând la CEDO multiple dosare, ar trebui suportate de bugetele personale ale celor care se fac culpabili de aceste pierderi: judecători, poliţişti, procurori. În cazul jurnaliştilor de la Teleradio, dosarul nu a trecut prin instanţele judiciare naţionale, dar totuşi există nişte vinovaţi de cenzură?

— În cazul nostru, instanţele naţionale nu au analizat acest dosar pentru că legislaţia naţională nu conţine prevederi despre cenzură. Chiar şi pentru CEDO a fost dificil, deoarece articole speciale despre cenzură nu există nici în jurisprudenţa internaţională. Îmi amintesc că l-am întrebat atunci pe Vitalie Nagacevschi – cine va răspunde pentru aplicarea cenzurii? El a zis că, în R. Moldova, nu există instanţe care ar putea examina o asemenea cauză, dar putem să ne adresăm la CEDO.

Acum, după pronunţarea deciziei, este clar că avem o listă de vinovaţi în acest dosar: în primul rând, guvernarea comunistă, care a instituit cenzura, dar și cei care au îndeplinit comenzile ilegale ale puterii: preşedinții Companiei Teleradio Moldova pe care i-am avut de atunci. Lista începe cu Iulian Magaleas, continuă cu Ion Gonța şi Ilie Teleșco, Dumnezeu să îi ierte. Şi Artur Efremov s-a aflat în fruntea acestei companii, acum – Todercan. Dar şi şefii departamentelor Actualităţi, editorii de la Actualităţi, chiar şi jurnaliştii care s-au autocenzurat – toţi poartă vină pentru cele întâmplate. Le-am propus să plece singuri celor care ştiu că au aplicat cenzura şi autocenzura, decât să aştepte să se facă investigaţii pentru fiecare caz în parte.

— E posibilă acum o dezbatere publică la TVM pe această temă?

— Primul lucru pe care trebuie să îl facă noii conducători ai Teleradio Moldova e să atragă personalităţi în TV, că doar personalităţile ştiu să facă emisiuni interesante, în special de dezbateri. Chiar aş veni cu o idee să se realizeze un ciclu de emisiuni despre ceea ce s-a întâmplat în 2001—2008 în toate domeniile. Cred că acolo ar fi loc să se spună opinia multora despre ce e cu aceşti oameni care, peste noapte, trec să slujească de la o guvernare la alta. Cred că opinia publică trebuie ajutată să afle adevărul şi astfel să fie schimbată această mentalitate vicioasă. În acest răstimp, oamenii au fost învăţaţi, de Televiziunea publică, prin exemple umane concrete, cum să îşi încalce principiile morale şi idealurile de dragul unor profituri. Aceşti oameni au cauzat foarte mult rău. Anume ei au menţinut comuniştii atâţia ani la guvernare, or, în 2001, când PCRM a venit la putere, multă lume nu a crezut că o asemenea forţă antidemocratică poate rezista mult timp. Încetul cu încetul, arătându-i la televizor pe unii care s-au dezis de moralitate, cumsecădenie, oamenii au început să creadă că asta e singura cale posibilă să ai un loc de muncă şi să fii în siguranţă – prin linguşire, minciună şi trădare. Acum, normalitatea trebuie readusă, intelectualii cărora demnitatea le-a fost călcată în picioare trebuie ajutaţi să îşi revină. Cei buni au fost reduși la tăcere, au fost împinşi la margine, au fost ţinuţi la limită, ignoraţi prin atitudinea de a fi neglijaţi, de a fi consideraţi absenți. A fost o stare de umilință nemaiîntâlnită. Sarcina noastră e să îi readucem, să îi facem să revină iar la valori, pentru că toţi oamenii care au suferit în această perioadă sunt valoroşi.

— Cum te-a afectat personal şomajul de după Teleradio? Ce ziceau copiii tăi după ce ai pierdut totul?

— Toată această experiență a fost dură, a fost un efort foarte complicat, am fost şomeră timp de doi ani, după 17 ani de muncă în acea instituţie. Acum înţeleg că, pentru mine, dar şi pentru ceilalţi, a fost o încercare, dar şi o şansă de a ne verifica verticalitatea. Am depăşit o etapă în viaţă. Acum am ajuns pe o altă treaptă. Cred că această experienţă m-a făcut mai cumpătată, mai înţeleaptă, dar şi mai hotărâtă.

Nu regret nicio secundă faptul că nu mai lucrez la Teleradio, acolo e o atmosferă insuportabilă, cu oameni neinteresanţi, mici la ale lor, cu oameni care acceptă compromisuri pentru câteva sute de lei, pentru faptul că au minţit cetăţeanul. Consider că cei care au dezinformat populaţia, care au ţinut ţăranii noştri în atâta neştire, în prostire, în minciună, au comis o crimă. A mutila mintea omului şi sufletul lui este o crimă tot atât de mare ca şi a mutila trupul omului. Mutilarea spiritului poate chiar e o crimă mai mare, pentru că mintea îşi revine mult mai greu.

Vreau să remarc cu plăcere că, în pofida propagandei lansate la Teleradio Moldova, NIT, EuTV, la alte posturi tv controlate de fostul partid de guvernământ, cetăţenii noştri m-au surprins prin cunoaşterea şi setea de adevăr. Foarte multă lume întreba când se va face ordine la Moldova 1 şi se indigna de dezinformarea admisă acolo, cerând mai multe surse de informare. Consider că, graţie jurnaliştilor oneşti din presa scrisă, cea on-line, graţie faptului că au fost două campanii succesive şi politicienii au ieşit din birouri, întâlnindu-se mereu cu oamenii, lumea a început să se dumerească în situaţia politică. Acum oamenii au un alt nivel de competenţă. Uneori, când merg pe stradă, lumea mă întreabă cât o să mai suportăm Teleradio Moldova aşa cum este.

— Se observă acum că mulţi dintre cei care s-au aflat în serviciul fostei puteri au trecut într-o singură noapte pe linia democraţiei şi a europenizării R. Moldova. Cât de oneşti sunt ei în aceste salturi? Cât de credibili sunt cei care au făcut TV într-un fel şi acum zic că vor să facă altfel?

— Da, Gheorghe Gorincioi, preşedintele CCA, în ultimul timp s-a trezit la lege, şi are mai multe reacţii conforme legislaţiei. Mai întâi nu a aprobat caietul de sarcini al Teleradio Moldova, apoi a descoperit la un moment dat că Omega transmitea buletinele de ştiri în mod ilegal, pentru că nu avea licenţă.

Codul Audiovizualului, adoptat în 2006, a adunat în cadrul său legal mai multe domenii: Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA), abilitat cu misiunea de oferire a licenţelor, de organizare a concursurilor, acelaşi cod vizează şi căile de activitate şi funcționare a instuţiilor publice ale audiovizualului. Mai multe structuri sunt interdependente. CCA e votat de Parlament cu trei cincimi din voturi, CCA organizează concursul pentru desemnarea membrilor Consiliului de Observatori (CO) ai Teleradio. Acest Consiliu este iarăşi votat de Parlament, după care CO – alege şi poate demite conducerea Teleradio Moldova cu două treimi din voturi. Eu cred că această interdependenţă a structurilor s-a creat în mod intenţionat pentru a putea direcționa toate aceste instituții. Cadrul legal spune că acești oameni din fruntea CO sau CCA sunt inamovibili și sunt aleși pe un anumit termen, dar termenul e diferit. Unora le vine sorocul să plece și să alegem pe alții. Acum la CO sunt 4 locuri vacante. Trebuie să suplinim aceste locuri prin concurs. Dar cu acest cadru legal ne sunt mâinile legate și speranțele minime să putem cumva, la această etapă, depolitiza această structură. Oricum, există două variante pentru schimbarea situaţiei.

— Oamenii sunt interesaţi cât va dura în timp ca aceste modificări să fie operate?

— Va dura, cel puţin pentru Consiliul de Observatori – o lună, o lună şi jumate. Vom discuta această problemă în cadrul alianţei în timpul cel mai apropiat. Ambele variante ţin de amendarea Codului Audiovizualului, care poate fi făcută chiar mâine, dar trebuie să decidem împreună la AIE. Pe termen lung, intenţionăm să revizuim acest cod, prin adoptarea unor legi referitoare la serviciul public al audiovizualului, dar asta va lua mai mult de jumătate de an.

— Există careva presiuni din partea reprezentanţilor vechiului sistem?

— Nu, poate dimpotrivă, CCA vedeţi că s-a manifestat de partea democraţiei. Şi alţii încearcă acum să demonstreze că se respectă legea. Sigur, vrem ca persoanele care vor conduce aceste instituţii să fie în primul rând profesioniste, oneste, corecte şi integre. E un domeniu foarte important.

— Dacă e să ne referim la criteriul de integritate, este posibil să vedem un raport de audit asupra banilor publici cheltuiţi în această perioadă la Teleradio?

— Am și pregătit un demers privind un audit al Curţii de Conturi la Teleradio Moldova. E chiar pe masa mea. Urmează să discutăm la alianţă acest subiect.

În ultimii ani presa independentă a făcut eforturi neîntrerupte privind accesul la datele despre finanţele publice cheltuite de diferite structuri guvernamentale, dar nu ne-a reuşit să aflăm prea multe, pentru că datele care trebuiau să fie publice erau ascunse.

Pentru ca lucrul acesta să se întâmple şi ca datele cu privire la banii publici să devină transparente, trebuie revăzut cadrul legal în mai multe domenii. Programul de Guvernare al AIE se numește “Libertate, Democraţie, Bunăstare”. Primul capitol al acestui program se referă la edificarea statului de drept, la reforma justiției, a procuraturii, apoi – la garantarea libertăţii de exprimare şi consolidarea societății civile. Fără reformarea Procuraturii, a CCCEC, fără o presă liberă nu vom putea face ordine în administrarea banilor publici și nu vom avea transparență în gestionarea corectă a acestora. Trebuie să le luăm pe rând. Demnitarii, în Europa, sunt judecați și peste 10—20 de ani, pentru o fraudă care au comis-o anterior.

— Transparenţa şi integritatea celor aflaţi la guvernare sunt principii asigurate şi de Legea Lustraţiei. Este o eventuală lege de acest fel inclusă în programul de guvernare al AIE?

— Eu personal cred că avem nevoie de o asemenea lege. Cu atât mai mult cu cât Partidul Liberal, pe care îl reprezint, în programul său electoral a introdus un punct care prevede adoptarea Legii Lustraţiei. După ce am analizat practica altor foste state socialiste care au adoptat o asemenea lege în anii ‘90, cum sunt, de exemplu, Polonia sau Cehia, am văzut că aceste state s-au descotorosit mai lesne de comunism. Doar aşa pot fi identificate persoanele din vechea nomenclatură care au acaparat puterea şi continuă să conducă ţara cu aceleaşi metode şi cu aceleaşi interese.

În acest program de guvernare al AIE nu se regăseşte un asemenea punct, dar avem la capitolul care vizează reforma ministerelor de forţă un punct care vizează desecretizarea arhivelor SIS şi cred că acesta va fi un prim pas pentru o ulterioară Lege a Lustraţiei. A trecut atâta vreme de când a pornit mişcarea de eliberare naţională, această lege ar fi trebuit să existe deja. Dar e o problemă dificilă, complexă, delicată şi sunt mulţi care vor opune rezistenţă unei asemenea legi.

— Cât de unită rămâne AIE la discutarea unui asemenea subiect?

— AIE a fost creată cu un scop – pentru a putea gestiona cele mai importante structuri ale statului: Parlamentul, Guvernul, Preşedinţia. E un scop comun, care trebuie realizat prin reformele pe care le-am inclus în acest program, pentru a convinge cetăţenii că nu am venit în zadar la guvernare. Suntem obligați până atunci să ne menţinem în alianţă, să facem unele compromisuri, căci suntem partide diferite, şi de dreapta şi de stânga, şi nu întotdeauna în probleme sensibile cum ar fi şi Lustraţia, CSI , NATO suntem pe acelaşi punct. Iată de ce la etapa actuală pe aceste teme e pur și simplu aplicat un moratoriu, până când societatea va atinge un nivel de cunoştințe, conştiință, înţelegere a acestor probleme.

Cetăţenii acum doresc altceva. S-au săturat de sărăcie, de scumpiri, toţi sunt panicaţi de lipsa locurilor de muncă, sunt îngrijoraţi de plecarea tinerilor din ţară, de satele care sunt pustii. Dacă am începe să abordăm probleme politice acute în acest context, ne-am abate din drumul nostru, stabilit de comun acord la AIE.

— Există, totuşi, fisuri în AIE?

— O etapă foarte importantă a fost deja parcursă. Am fiert în dezbaterea funcţiilor, avem program de guvernare elaborat în comun, avem o componenţă nominală a guvernului, ne mai rămâne să alegem şeful statului. Dacă pană acum nu s-a produs fisura, înţelegem că se conştientizează necesitatea rezistenţei AIE pe o perioadă de 4 ani.

— De ce sunt atât de puţine femei în Parlament? Se simte lipsa lor?

— Da, în AIE sunt foarte puţine femei, cu părere de rău. Pentru o femeie e complicat în general să răzbată în sistemul politic din R. Moldova. În societatea noastră mai există o gândire patriarhală, potrivit căreia femeile nu pot conduce. Unele femei, din câte cunosc, au fost invitate în fruntea unor ministere, dar nu au acceptat. E clar că acest climat existent nu le favorizează. Bărbaţii nu admit cu prea multă uşurință femeile la posturi, dar şi femeile nu sunt sigure că vor să facă această muncă.

Vom promova femeile. Începem cu alegerile locale, pentru că, direct în Parlament, e şi dificil şi periculos să ajungi. Ai nevoie de puţină experienţă de administrare publică. Pentru mine, o experienţă foarte bună a fost activitatea din Consiliul municipal Chişinău.

Acum câteva zile, ne-am întâlnit cu organizaţiile de femei ale Partidului Liberal. Am discutat despre promovarea femeilor în Primării, Consilii raionale şi locale pentru alegerile din 2011. Vom organiza traininguri, le vom oferi sprijin, ca să fie încurajate şi să posede cunoștințe pentru asemenea poziţii. Ulterior, ele vor avea suficientă încredere în sine ca să urce pe treapta următoare.

— Văd că nu aveţi un computer în birou, chiar dacă e vorba de o Comisie care vizează educaţia, presa, cultura…

— Nici comisiile permanente, nici birourile deputaţilor nu sunt dotate cu calculatoare aici, în clădirea Ministerului Agriculturii, unde suntem plasaţi acum. Eu am laptop, îl aduc de acasă, dar nu este cel puţin conexiune la Internet. Lucrăm acasă, care şi pe unde poate. După devastarea Parlamentului se pretinde că au rămas doar 12 calculatoare, dar şi acelea sunt, cică, la un sector de poliţie.

— În schimb, după reparaţie, Parlamentul ar putea deveni o piesă de lux.

— Preşedintele Parlamentului, Mihai Ghimpu, studiază acum toate actele care vizează această reparaţie. El a şi făcut o vizită la clădirea Parlamentului, a avut şi întâlniri cu specialiştii din domeniu. Se face o analiză serioasă, şi acolo unde se va stabili că există prea mult lux în proiectul comuniştilor de reconstrucţie a Parlamentului, se va merge pe o variantă mai modestă.

— Sunteţi acum printre puţinii jurnalişti din Parlament. Uneori, jurnaliştii care au ajuns aici au acţionat împotriva presei libere. Cum veţi păstra echilibrul între a fi cu breasla şi a fi cu forţa politică pe care o reprezentaţi?

— Cred că aceşti jurnalişti au greşit partidul, iar partidul a greşit cu comanda politică. Personal aş vrea să îmi menţin numele de jurnalist care a luptat pentru libertatea de exprimare, să mă străduiesc să conving şi pe acei politicieni care sunt mai departe de acest domeniu, căci politicul şi în alte ţări încearcă să domine cel puţin audiovizualul public. Aşa cum şi mentalitatea politicienilor se schimbă, sper să am suficientă putere de convingere, ca să nu facem derapaje de la principiile acestui program.

— Cine sunt cei care s-au adresat deja la Comisia pe care o conduceţi?

— Primii s-au adresat profesorii. Mai mulţi directori de şcoli şi de licee susţin că au fost disponibilizaţi pe criterii politice, la fel şi profesori de istorie, de limba română. Acum în unele instituţii în care s-au făcut disponibilizări au fost demarate concursuri pentru alegerea unor noi directori.

Procedura a fost iniţiată de puterea comunistă contrar regulamentului, care arată că aceste concursuri trebuie organizate pe durata vacanţei, ca să nu fie bulversat procesul de învăţământ. Am sistematizat cererile primite şi, împreună cu noul minister al Educaţiei, vom face lumină în această problemă. Oamenii nu trebuie să sufere la locul de muncă pentru opţiunile lor politice.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate,
Alina Radu



Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *