Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   De ce Zelensky și nu…

De ce Zelensky și nu Poroșenko?

Și, totuși, întrebarea „cine l-a făcut (că cine l-a votat e clar) pe Zelensky președinte”, rămâne. Și pentru ce? Curioasă mi se pare, în acest sens, propunerea făcută zilele trecute de așa-zisul Partid Șor, că dacă partidele nu pot forma o majoritate parlamentară, acestea trebuiesc excluse din negocieri și în locul lor să negocieze Rusia și America. Au mai negociat în 1812 rușii cu turcii, la București, și…

Ucraina are un nou președinte. După ce au plâns 5 ani cu (sub) Poroşenko, ucrainenii au ales duminică să râdă alţi 5 ani cu (sub) Zelenski. Le va fi mai bine cu un actor de comedie, care nu a avut treabă până acum cu politica, decât cu unul dintre marii rechini ai oligarhimii ucrainene, care până a ajunge la Palatul Mariinsky (reședința prezidențială) a fost și parlamentar, și membru al guvernului (ministru de Externe)? Se va vedea. E prea devreme să ne dăm cu părerea. E prea neștiut Zelensky, există prea multe semne de întrebare în jurul prezidențialelor din Ucraina și a noului președinte, ca să-l luăm la comparat. Şi la noi Vlad Plahotniuc nu a avut de a face cu politica până în 2010, dar, din momentul în care s-a implicat, a ajuns prea departe (pentru experiența politică, pe care nu a avut-o) și a reușit mai mult decât alții cu experiență în domeniu de 15-20 de ani și chiar de o viață (cazul Voronin). Altceva e. Pentru cine a reușit și pentru cine nu?
Până la alegerile prezidențiale din 31 martie, Volodimir Zelensky era cunoscut publicului ucrainean ca un bun actor de comedie, regizor, scenarist și producător. Atât. Nici o tangență cu politica. După primul tur din 31 martie (30% din voturi, primul în clasament) devine și cel mai popular om politic din Ucraina. Suportu-i popular crește și mai mult în turul doi, în care comediantul câștigă detașat în fața președintelui în exercițiu, cu un scor de 73% din voturi, aproape de trei ori mai mult decât Poroșenko. Câștigul, mai ales pentru un începător în politică, este enorm. Întrebarea este dacă e și real? Petro Poroșenko a ratat șansa unui nou mandat la Președinția Ucrainei nu pentru că a fost un președinte rău, ci pentru că a fost un președinte slab, care nu s-a putut opune sistemului oligarhic din Ucraina și l-a acceptat, el însuși devenind parte a acestuia. Potrivit presei ucrainene, numai într-un an de zile (2018), veniturile lui Poroșenko au crescut de 8 ori. Și asta se întâmplă în Ucraina, care a depășit la sărăcie R. Moldova și este azi prima în topul celor mai sărace țări din Europa. De aici și primul răspuns la întrebarea: de ce Zelensky și nu Poroșenko? Înfrângerea lui Poroșenko (deși câștigul nu e al lui Zelensky, ci al celor care stau în spatele lui) este una distrugătoare: un mare oligarh și șef de stat pierde „lupta” unui biet comediant. Staff-ul electoral al lui Porosenko a incercat să-i salveze cumva reputația și prima seară după alegeri câteva mii de ucraineni au fost scoși în stradă pentru a-i mulțumi lui Poroșenco pentru demnitatea lui de președinte. S-a scandat: „Mulțumim! Cel mai bun! Chiar acum”. Nu știu dacă asta i-a făcut lui Poroșenko mai ușoară povara înfrângerii. A fost un fel de râs cu plâns. Era clar că votul majoritar pentru Zelensky a fost un vor anti-sistem și, respectiv, anti-Poroșenko. Disperarea ucrainenilor a mers prea departe, dacă (nu doar în zonele de Est, dar și în Vest) au decis să dea Ucraina, cu peste 40 de milioane de populație, pe mâna unui novice care nu a fost nici o zi în politică. Anumite publicații încearcă să compare cazul Zelensky cu cel al americanului Ronald Reagan, actor și el de meserie, dar și mare artizan politic al vremurilor sale, care a stat la bazele marelui scenariu de distrugere a URSS. Comparația ar fi, că dacă a putut reuși Reagan, de ce nu ar reuși și Zelensky? Eu nu cred că trebuie să mergem atât de departe cu comparațiile. În primul rând, Reagan a fost actor de meserie, dar nu a venit la Casa Albă din teatru, ci din politică. Doi: Ronald Reagan și Volodimir Zelensky, America și Ucraina, Congresul American și Rada Supremă, Casa Albă și Palatul Mariinsky nu sunt același lucru. Și trei: în spatele lui Ronald Reagan stătea o Americă mare și puternică. Cine stă în spatele lui Volodimir Zelensky? Partidul „Sluga poporului”, apărut recent ca proiect electoral, care nu are reprezentare nici în Radă, nici în guvern? Serviciile speciale ruse, despre care presa ucraineană a scris zilele trecute că ar fi autorii proiectului electoral V. Zelensky? Sau exponenții aceleiași oligarhii, numai că aflată în conflict de interese cu Poroșenko și conectată la marile rețele mafiote din lume? În acest sens, a fost și mai este vizat și azi unul din marii oligarhi, aflați în conflict cu Poroșenko, care a pierdut mai multe afaceri în Ucraina și a fost nevoit să se retragă la Geneva. E vorba de Igor Kolomoiski. E așa sau nu, Kolomoiski neagă. Să admitem, dar Zelensky, oricât de actor și bun comediant ar fi, nu avea cum și nici de unde să își asigure (în primul rând financiar) o campanie electorală în două tururi. Și e vorba de Ucraina, nu de R. Moldova. Cine sunt sponsorii lui Zelensky? Cine sunt complicii politici ai lui Zelensky la acest proiect electoral? Și ce va urma? Dacă la mijloc e Kolomoisky, rușii s-ar putea să nu aibă nici o treabă cu alegerile din Ucraina. Și invers. Kolomoisky și Putin sunt în relații proaste. Igor Kolomoisky i-a cerut de mai multe ori lui Putin să își ia armata din Donbas și să întoarcă Ucrainei Crimeea. Tot el este autorul ideii cu zidul de la frontiera Ucrainei cu Rusia. Și, totuși, întrebarea „cine l-a făcut (că cine l-a votat e clar) pe Zelensky președinte”, rămâne. Și pentru cine l-a făcut? Și pentru ce? Curioasă, în acest sens, mi s-a părut propunerea cu care venea zilele trecute așa-zisul Partid Șor, privind crearea viitoarei coaliții de guvernare în R. Moldova. În situația în care partidele parlamentare nu se pot înțelege și nu pot forma o majoritate parlamentară, acestea trebuiesc excluse din negocieri și în locul lor să negocieze statele care le controlează: Rusia și America. Asta propunea Șor. De unde ideea, Ilan Mironovici? Noi prin astfel de practici am mai trecut. În 1812, prin Pacea de la București, rușii negociau cu turcii și luau Basarabia. Vreți să fie renegociată Basarabia? La pachet cu Ucraina sau fără?