Alina Radu: În spatele listelor electorale
Până la o vreme nu l-a cunoscut nimeni. De la o vreme – e în centrul atenţiei, toţi îl ştiu. Ba mai mult – toţi îl cunosc de om filantrop, generos, săritor la nevoie, militant, justiţiar, dar principalul – foarte bogat. Chiar foarte-foarte bogat. De cum s-a auzit că e bogat, un buluc de oameni s-au aliniat în preajmă. Toţi au ceva să îi spună, să îi strângă mâna, să îi ofere un zâmbet. Parcă ţin minte că până ieri era un necunoscut dubios, dar se străduie, fiecare în parte, să uite, să treacă cu vederea acest detaliu neimportant.
Acest om, necunoscut până ieri, foarte bogat azi, nu e unul singur. El e în multe ţări, dar în special în Europa de Est. Şi în Moldova el nu e în exemplar unic, dar nici în prea multe exemplare. Atât cât să aibă bulucul politico-economic lângă cine îşi alinia privirile de slugă.
Deci, cel mai nou bogătaş al Moldovei, merge pe drumul bătătorit de alţii. Cu câţiva ani în urmă, câţiva reporteri care încercau să îl prezinte în presă, măcar şi pe gratis, fie şi întro lumină pozitivă, au fost admonestaţi că vor avea probleme, căci numele lui nu trebuia rostit nici măcar în gând atunci când businessurile proprii se asociau cu diverse tipuri de rapt, raiderism, tranzacţii off-shore, trafic ilegal de bunuri dar şi de „rele”, arme, avioane ş.a.m.d.
Tăcerea publică i-a asigurat o creştere a businesului în obscuritate, o condiţie absolut obligatorie a creşterii unui business în mod rapid în R.Moldova. Nu vom pune la îndoială prezenţa anumitor calităţi ale persoanei, posesia unui simţ olfactiv foarte fin la afacerile care, băgate în subterană, pot asigura o creştere rapidă.
În momentul în care orgoliul omului de afaceri nu mai încape în subterană, acesta iese din anonimatul off-shore şi intră drept în Teatrul de Operă, chiar pe scenă, tocmai în momentul în care orchestra cânta marşul, iar balerinii stăteau în vârful degetelor. Un alt buluc de oameni, de la periferia publicului meloman, s-a aliniat la poalele paltonului noului intrat pe scena tragicomică a vieţii politico-economice de la Chişinău. Noul venit purta cu sine în scenă un vraf de bancnote, atât de necesare pentru jucarea oricărei piese de teatru.
A apărut presa. S-a dat dezlegare la folosirea numelui pe toate ecranele, la toate microfoanele, în toate machetele, la toate tipografiile. Tirajele unora au început să apară în culori, unele în cuilori mai vii, chit că banii off-shore învie şi posturile aflate în comă. Nume mari, de artişti ai artei ecranizate, îi rostesc numele în ramele azurii. Omul apare în imagini media înconjurat de mai marii zilei, de şefi de biserici, de ministere, de state, de guverne locale şi internaţionale.
Chiar dacă mulţi îşi pun întrebarea despre cheia succesului în asemenea afaceri, răspunsul nu e rostit niciodată până la capăt, succesul e descris ca un nor de noroc care a pluat peste ingeniozitatea omului şi din această melasă a răsărit fericirea filantropiei moldoveneşti. Paginile despre raiderism, spălare de bani şi alte obscurităţi au fost şterse din biografia nescrisă, aruncate din dosarele judiciare cu decizii nepronunţate.
A venit electorala. Omul foarte bogat şi-a ales o listă pe care o curtează. Sau mai multe. Politicienii din listă îşi iau angajamente contra sume off-shore. La 28 noiembrie mergem la vot.
Alina Radu, alinaradu.zdg@gmail.com
