SCRISORI DE LA CITITORI. Hoții de metal vechi
Am de vândut niște metal vechi. Nu demult, am fost în satul natal, Cărpineni. Pe drum am aflat că în Chișinău metalul vechi se cumpără cu 5,5 lei kg, iar la Hâncești plătesc 6,3 lei kg. La Briceni, cumpărătorii plătesc 3,5-4 lei kg. Revenind la Drepcăuți, i-am sunat pe cumpărătorii de metal și i-am întrebat de ce e așa mare diferența de preț. În loc de răspuns, ei mi-au recomandat brutal: „Du-te și vinde-l la Chișinău ori la Hâncești”.
Distanța nu poate să fie cauza diferenței atât de mari la preț, deoarece distanța dintre Hâncești și Râbnița nu e cu mult mai mică decât distanța dintre Briceni și Râbnița. Cumpărătorii cumpătați duc metalul cu mașinile în care încarcă câte 20 de tone. Dacă ar plăti câte un leu pentru transportul unui kg de metal, ar plăti 20 000 de lei pentru o mașină. Absurd. Înseamnă că prin diferența atât de mare ei sărăcesc vânzătorii de metale și devin un fel de capitaliști sălbatici.
Eu am mai vândut de două ori metal vechi, dar niciodată nu mi-au dat nici chitanță, nici bon. Logica financiară este că ei, plătind bani, ar trebui să aibă chitanțieră și să facă documente în, cel puțin, trei exemplare. Un exemplar să-l dea vânzătorului, unul – la Direcția financiară și al treilea să rămână la ei.
De la finanțe, vânzătorul, în baza chitanței livrate, ar urma să plătească statului un anumit procent din suma obținută. Cumpărătorul, vânzând metalul altcuiva, ar primi chitanță că a primit o anumită sumă, iar altă chitanță ar fi expediată Direcției financiare, care ar calcula cât a plătit pentru metalul cumpărat și ce sumă a primit la vânzare, ar afla cât venit a obținut și i-ar cere să plătească taxele cuvenite la stat. Așa ar trebui să fie, deși nu este. Așa cum se procedează, convine și vânzătorului, dar cel mai mult cumpărătorului care, apoi, devine vânzător. Dar nu convine statului, deoarece statul este furat de banii pe care trebuie să-i încaseze de la venitul obținut. Rămânând fără aceste taxe, statul împrumută bani de la băncile din străinătate, ca să-i plătească pe o parte dintre bugetari și, probabil, pe pensionari. Aceasta este și una din cauzele de ce R. Moldova este cea mai săracă țară din Europa.
Majorarea prețului de cumpărare a metalului vechi a favorizat creșterea numărului de cumpărători intermediari, care umblă pe la gospodării și încearcă să convingă să li se vândă metalul cu 2-3 lei kg, ca mai apoi ei să-l vândă mai scump. Dacă nu-i pot convinge pe unii, țin minte cine are metal, potrivesc momentul și vin să-l fure. Dar hoții fură și metal necesar de prin gospodării. La Drepcăuți, bunăoară, au fost furate trei capace grele de metal de la gurile de canalizare prin care sunt instalate cablurile liniei telefonice. Dacă cineva, noaptea, ar fi călcat în aceste fântâni s-ar fi traumat grav, dar hoților nu le pasă de acest lucru. Ei știu să facă un singur lucru – să fure.
Nu știu în subordinea cui este acest Metal Feros, dar îmi amintesc ce se întâmpla cu pădurarii, când Moldsilva trecea în „subordinea” altui partid. Atunci, toți pădurarii aderau automat la partidul noului șef. Iar noii șefi trimiteau soli la pădurari ca să le dea bani. Mulți bani, pădurarii fiind nevoiți să comită infracțiuni ca să le dea banii solicitați. Cred că într-o situație similară au fost și cei de la Metal Feros. O astfel de administrație convenea statului hoț care, timp de 30 de ani, a fost condus de hoți.
Prin acest articol îmi aduc mica mea contribuție la demolarea sistemului corupt pe care ni l-au lăsat drept moștenire conducerile anterioare. Pentru a reuși, ar trebui să luptăm cu toții, altfel sistemul vechi nu va fi învins, iar adepții lui ar putea reveni la putere, ca să ne țină în mocirla lor și să ducă această țară în prăpastie, iar ei să huzurească în continuare pe mal, trăind în lux.
Grigore Duluță, s. Drepcăuți, Briceni
