Minciuna ca armă de război: falsurile lui Putin, Ucraina sub atac, Moldova sub propagandă
Falsul distribuit recent de ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, potrivit căruia Ucraina ar fi încercat să-l asasineze pe Vladimir Putin, atacând reședința acestuia din regiunea Novgorod, nu este o simplă minciună diplomatică. Este un nou episod dintr-o strategie veche, coordonată de la Kremlin, în care minciuna devine instrument de război.
Cu toate acestea, falsul a fost lansat public, preluat mediatic și folosit drept fundal pentru o nouă escaladare militară. La scurt timp după declarațiile lui Lavrov, Rusia a lovit regiunea Lviv cu o rachetă balistică de rază medie „Oreșnik”. Deci, schema este deja cunoscută: o minciună politică precede violența militară, justificând astfel atacurile asupra populației pașnice.
Masacrul de la Bucea
De la începutul invaziei pe scară largă în februarie 2022, Kremlinul a construit o realitate paralelă. Războiul a fost numit „operațiune militară specială”, atacurile asupra civililor – „lovituri de precizie”, iar distrugerea orașelor ucrainene – „apărare preventivă”. Masacrul din orașul Bucea, situat lângă Kiev, capitala Ucrainei, a fost negat de autoritățile ruse, în pofida investigațiilor independente și a rapoartelor ONU.
Astfel, un raport al Departamentului de Arhive din Bucea, obținut de BBC, arată că, atunci când orașul a fost eliberat de ocupanți, au murit 381 de persoane.
„Dintre acestea, 281 de persoane au murit în timpul luptelor, iar 100 au murit din cauza bolilor sau a lipsei de îngrijiri medicale”, se arată în document.
Între timp, în comunitatea urbană Bucea (care include atât orașul Bucea, cât și satele Vorzel și Babînți, dar și alte 11 sate care au fost, de asemenea, ocupate), numărul morților este semnificativ mai mare – 554. Dintre aceștia, 396 au murit în urma luptelor, iar 158 – din cauza bolilor, a lipsei de îngrijiri medicale sau a lipsei medicamentelor.
De la începutul invaziei pe scară largă în Ucraina și până la finele anului 2025, Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului a documentat peste 50 de mii de civili uciși și răniți, inclusiv peste 3000 de copii.
Totodată, un raport al Națiunilor Unite indică o creștere bruscă a numărului de victime civile între 1 decembrie 2024 și 31 mai 2025 – 968 de civili uciși și 4807 răniți, ceea ce reprezintă o creștere de 37% față de aceeași perioadă a anului precedent.
„Adopția” forțată a copiilor ucraineni
O altă minciună este prezentarea de către autoritățile ruse a deportării copiilor ucraineni drept „evacuare umanitară”, în pofida faptului că, din acest motiv, în martie 2023, Camera preliminară a Curții Penale Internaționale (CPI) de la Haga a emis mandate de arestare pe numele președintelui F. Ruse, Vladimir Putin, și al comisarei prezidențiale pentru drepturile copilului, Maria Lvova-Belova.
„Adopția” ilegală a copiilor ucraineni a început odată cu invazia pe scară largă a Rusiei. Pentru a facilita acest proces, în mai 2022, președintele F. Ruse, Vladimir Putin, a semnat un decret privind procedura simplificată de acordare a cetățeniei ruse orfanilor din Ucraina, inclusiv celor din regiunile nerecunoscute „L-DNR”.
Astfel, copiii sunt separați de familiile lor în contextul atacurilor, evacuați ori mutați în instituții din zonele ocupate, iar în multe cazuri li se schimbă documentele sau li se conferă cetățenie rusă. Unii copii au fost ulterior plasați în centre pentru adopții din Rusia ori trecuți prin proceduri „legale” rusești care fac reîntoarcerea dificilă.
Un raport al Yale School of Public Health a identificat peste 200 de tabere de reeducare, militarizare şi îndoctrinare a copiilor ucraineni care au fost luaţi forțat sau prin șiretlic din familiile lor.
Iar autorităţile ocupante din regiunea Luhansk au publicat un catalog online cu aproape 300 de copii ucraineni „ofertaţi” pentru adopţii rapide, sortaţi după vârstă, culoare a ochilor, statură. Baza de date rusească însă descrie copiii înregistrați drept „orfani și copii rămași fără îngrijire părintească”, nu drept copii furați de pe la casele lor.
Falsuri vs. negocieri
Aceste minciuni nu reprezintă doar propagandă internă. Ele au un impact direct asupra negocierilor de pace. Primele runde de discuții din 2022 au eșuat nu doar din cauza realităților militare, ci și pentru că Rusia a intrat în negocieri negând însăși existența agresiunii.
Iar după minciuna Kremlinului despre atacul ucrainenilor asupra reședinței lui Putin, Lavrov a afirmat că din acest motiv, „poziția de negociere a F. Ruse va fi revizuită”. Nimic nou – până în prezent, Rusia nu a dat dovadă de vreo intenție de a pune capăt războiului din Ucraina.
De fiecare dată când apar semnale de reluare a dialogului, spațiul public este inundat de o nouă narațiune falsă: atacuri inventate, amenințări fabricate, „linii roșii” mutate constant. Falsul despre atacul asupra lui Putin se înscrie exact în această logică – sabotarea negocierilor. Deci, atât timp cât în capul mesei stă minciuna, negocierile rămân doar un decor.
Moldova, prinsă în ecuația minciunii
Aceeași strategie – minciuna – Kremlinul o folosește și în raport cu Chișinăul: vorbește despre „amenințări la adresa regiunii transnistrene”, în pofida încercărilor oficialilor de la Chișinău de a relua dialogul cu liderul separatist; despre „oprimarea vorbitorilor de rusă”, deși limba rusă poate fi auzită la fiecare pas, fără ca vorbitorii să fie cumva intimidați; despre „militarizarea R. Moldova” – afirmații neconfirmate, dar intens propagate în spațiul informațional.
Și, evident, Rusia își are propriii spioni/ propagandiști în interiorul țării. Unii neagă existența războiului sau, cel puțin, încearcă să minimizeze atrocitățile Rusiei, cum ar fi Adrian Dulgher, vicepreședinte al Partidului „Coaliția pentru Unitate și Bunăstare” (CUB) și candidat pe lista partidului la alegerile parlamentare din septembrie 2025, care, recent, a fost declarat persoană indezirabilă în Ucraina pentru o perioadă de trei ani. Anterior, acesta a publicat un video din orașul Lviv, Ucraina, susținând că „uite, drone nu-s, viața e pașnică” și că „totul este bine”, afirmații care contrazic realitatea – chiar în noaptea de 9 ianuarie, Rusia a lansat o rachetă balistică cu rază medie împotriva regiunii Lviv.
Un alt exemplu este oligarhul fugar Ilan Șor, care a fost implicat în cumpărarea a sute de mii de voturi, în campanii de propagandă, utilizând inclusiv fonduri provenite de la Promsviazbank (o bancă din Rusia), lucru demonstrat de jurnaliștii Ziarului de Gardă, dar și alți politicieni pro-ruși, cum ar fi Igor Dodon, Vasile Tarlev sau Irina Vlah – declarațiile lor pro-ruse, tăcerea despre războiul care se desfășoară la hotarul țării, vizitele la Moscova sunt o dovadă clară a orientării lor pro-Kremlin.
Într-o țară cu instituții fragile și cu un conflict înghețat pe teritoriul său, dezinformarea devine o armă de destabilizare. În R. Moldova, aceste minciuni afectează percepția asupra războiului din Ucraina, slăbesc solidaritatea regională și creează teren fertil pentru manipularea politică internă.
