Victor Moşneag: Fraţi de suferinţă
Omul care în 2007 „câştiga” cu peste 75% un referendum iniţiat de opoziţie pentru demiterea sa din funcţie a ajuns acum să fie huiduit la aproape orice manifestaţie publică. Ultima dată s-a întâmplat pe 24 ianuarie, când, prezent la Iaşi, unde a mers pentru a serba Ziua Unirii Principatelor Române. Băsescu a fost huiduit chiar şi când se intona imnul de stat, iar în horă s-a prins doar pentru câteva secunde. Asta după ce românilor le-au fost reduse salariile, pensiile speciale, iar traiul decent a devenit un vis. Sărbătoarea nu mai contează atunci când nu ai cu ce trăi.
La noi încă situaţia este relativ stabilă. Salariile şi pensiile nu au fost reduse deocamdată (de fapt, cum ar mai putea fi reduse?), dar numărul nemulţumiţilor e în creştere. Scumpirile, venite la câteva zile de la investirea oficială a Guvernului Filat II, îi plasează pe mulţi dintre cetăţeni la capătul răbdării. Marea problemă e că majoritatea moldovenilor nu se uită la televizor pentru a auzi când Filat spune că Moldova plăteşte tribut contractului cu Gazprom din perioada comunistă, că există interese de tip mafiot cu care statul nu poate să lupte de la egal la egal sau că guvernarea face tot ce-i stă în puteri să redreseze situaţia. Majoritatea oamenilor nu înţeleg politica, ei doar o simt pe propia lor piele. Simt că de câţiva ani pensiile nu se majorează, că salariile rămân practic aceleaşi, că locuri de muncă bine plătite nu găseşti nici cu lupa sau că peste tot unde mergi, trebuie să dai mită. Moldovenii îşi aduc aminte că şi în 2009, când au venit democraţii la putere, pensionarilor le-au fost luate privilegiile pe care le aveau în transportul public, iar serviciile s-au scumpit. Ei nu înţeleg că de asta nu erau vinovaţi Filat, Lupu sau Ghimpu. Pe ei nu îi interesează ce spun politicienii, pe ei îi interesează să trăiască mai bine. Majoritatea moldovenilor nu fac diferenţa dintre politicieni după culoarea politică, ci după realizări. Azi pot vota democraţii, mâine comuniştii. Ei nu votează cu sufletul, nu sunt mânaţi de sentimente anti-comuniste, nu îi interesează trecutul. Ei doar vor ca azi să fie mai bine decât ieri, iar cine le dă această siguranţă, le obţine votul.
De ce am început cu Băsescu? Pentru că situaţia din România seamănă cu cea de la noi. Din salvatorii naţiunii, Lupu, Ghimpu şi Filat se pot tranforma în groparii ei. Ce folos că Băsescu era odată salvatorul României sau preşedintele tuturor românilor, ce folos că era adulat de mulţime? Ce folos că a condamnat comunismul, dacă după doar 3 ani de la aceste schimbări, românii încă tânjesc după Ceauşescu, Iliescu şi PSD?
Şi în R. Moldova situaţia poate lua o nou-veche turnură, dacă, în timp record, cei trei magnifici de la guvernare nu vor întreprinde acţiuni sociale în favoarea oamenilor. Situaţia, teoretic favorabilă acum, se poate schimba, poate chiar în această vară, când sunt programate alegerile locale.
Victor Moşneag, [email protected]
