Tatiana Potângă: Un „fourchette” pro şi contra
Tot mai mult se discută despre predarea religiei în şcoală. Subiectul a devenit unul de-a dreptul controversat. Rezultatele ultimului sondaj, efectuat la începutul lunii mai de IPP, arată că cea mai mare parte dintre persoanele chestionate sunt de acord cu predarea religiei, pe când 15% sunt împotrivă.
În acelaşi timp, 59% dintre cei peste 1000 de respondenţi consideră că predarea religiei ar trebui să fie un obiect opţional şi doar 13% s-au pronunţat pentru un curs obligatoriu. Cât priveşte obiectul de studiu, şi aici părerile s-au împărţit. Trăim într-o societate în care fiecare persoană e liberă să procedeze aşa cum crede. E şi mai bine ştiut că omului îi poţi lua ceva cu forţa, nu-i poţi impune anumite lucruri. Motiv pentru care unii respondenţi sunt de părerea că fiecare copil trebuie să aibă acces la educaţia religioasă în funcţie de apartenenţa sa religioasă. Cei mai mulţi, însă, au optat ca în şcoli şi licee să fie predată religia creştin-ortodoxă. Toate aceste discuţii au apărut în urma întrevederii premierului Vlad Filat cu ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove, şi ÎPS Petru, Mitropolit al Basarabiei. La acea întrevedere premierul a optat pentru aprobarea unui curs opţional de studiere a religiei de către elevi, cu acordul părinţilor. Între timp, un grup de iniţiativă în frunte cu Valeriu Pasat, fost ministru al Apărării şi ex-director al Serviciului de Informaţii şi Securitate, a organizat o conferinţă unde a fost prezentat programul noii discipline, care ar trebui să se numească Bazele Ortodoxiei şi ar trebui să fie predată de două ori pe săptămână, aşa cum prevede respectivul program. De aici s-au şi separat opţiunile. Acum fiecare se dă cu părerea şi încearcă să se facă auzit. Reprezentanţii altor culte religioase nu sunt de acord cu această decizie. Înţeleg nemulţumirea lor, încercând să-mi imaginez că eu aş fi într-o astfel de situaţie. Nu poţi înghiţi ce nu-ţi place, iar fiind forţat, ajungi să urăşti pe cei care îţi impun ceva, să urăşti ceea ce ţi se impune, pentru ca, în final, să ajungi să negi tot ce ai învăţat. Şi nu mă refer doar la religie. Poate nu a fost exemplul cel mai potrivit, dar ştiu bine că, dacă copiilor noştri, li s-ar impune să facă ceva ce nouă nu ne convine, am striga, ca din gură de şarpe, pentri a ne apăra drepturile şi libertăţile. Aşa şi minorităţilor din R. Moldova, inclusiv celor religioase, le este dificil să accepte ceva contrar voinţei şi credinţei lor. Nu-i poţi spune unui om că albul e negru, după ce o viaţă întreagă el cunoştea contrariul.
Tatiana Potângă
