Tatiana Potângă: Frigul din jur
Luna martie e pe sfârşite. Au rămas zile numărate din această lună a reînvierii, a renaşterii şi a bunului simţ. Primăvara, în general, este anotimpul care aduce cu sine schimbări, iar aceste schimbări ar trebui să fie pozitive. Cu atât mai mult cu cât anotimpul reînnoirii ne aduce şi cea mai importantă sărbătoare pentru noi, creştinii-ortodocşi, Paştele.
Acesta ar trebui să fie motivul cel mai important de a deveni mai buni, mai blajini şi mai înţelegători. Din păcate, pe zi ce trece, constat că nu mai avem nevoie de primăvară. Ne-am obişnuit cu iarna, cu frigul care vine din noi. Nici chiar fenomenul încălzirii globale, care reuşeşte să topească gheţarii, nu izbuteşte să ne încălzească sufletele. Am devenit mai nervoşi, mai nepăsători, ba chiar şi mai violenţi.
Cu toate posibilităţile de care dispunem astăzi, uităm să comunicăm. Cred că, dacă nu ar exista reţelele de socializare, am uita de prieteni, de părinţi, de rude. Suntem mereu în goana timpului. De parcă mâine nu ar mai fi.
În schimb, avem destul timp să facem promisiuni şi să nu le respectăm, să ne facem prieteni şi să-i pierdem, să regretăm de cele făcute şi să greşim iar. Grăbiţi în trafic, la serviciu, acasă, uităm să trăim. Într-adevăr, am devenit treptat mai excelenţi, mai cărturari, experţi în orice probleme şi luptători adevăraţi pentru libertate. Dar de la vorbe la fapte, ca şi până la un simplu ajutor pentru oamenii străzii sau pentru victimele catastrofelor naturii, drumul rămâne la fel de lung.
Nu ştiu unde dispare tandreţea, dragostea, omenia. Şi e foarte greu să dai de ele astăzi. Cel mai simplu ar fi să deschizi dicţionarul explicativ al limbii române, acolo le întâlneşti negreşit.
Şi nu poţi învinui pe nimeni. Ai zice că timpul e de vină, că societatea nu mai este aceeaşi, că generaţia în creştere nu beneficiază de educaţia cuvenită. Să admitem că tinerii de azi nu au o educaţie corespunzătoare, dar cine educă această generaţie? Să-i întrebăm pe tinerii de ieri. Aş spune că, de fapt, suntem conduşi de invidie şi de nepăsare. Ne-am obişnuit să dăm vina pe altcineva, să asumăm cuiva responsabilităţile noastre, să credem că găina vecinului face ouă mai multe, iar merele din pomul de peste gard sunt de aur.
Soluţia antiprimăverii este, de fapt, omul care stăpâneşte munca şi dragostea. Astfel, primăvara ar putea să vină cu toţi cocorii înapoi.
Tatiana Potângă
