Tatiana Eţco: Departe de casă, după bani pentru coşciug
Despre ai noştri care muncesc peste hotare cel mai frecvent se vorbeşte în contextul remitenţelor. Sunt bani mulţi, câştigaţi cu efort nu prea mare, s-ar putea gândi cei rămaşi acasă, cei care nu sunt prea apţi sau prea dornici de muncă, cei care nu au reuşit să plece şi mai puţin cei care, intenţionat, au refuzat să se ducă. Cât de greu se face un ban printre străini, o ştiu doar cei care au trecut prin acest chin.
În decursul ultimilor cinci ani, o cincime din populaţia R. Moldova, adică cei care trăiesc şi muncesc peste hotare, au trimis acasă peste 8 mlrd USD, potrivit unui raport al Băncii Mondiale. După mai multe căutări pe internet, însă, nu am găsit nici într-un raport sau document cifra moldovenilor care au fost aduşi în sicrie. Nu ştiu dacă are rost să încerc să aflu dacă este vreo cifră a concetăţenilor care s-au întors în Moldova doar pentru a deceda, ca să nu mai spun de cei care revin pentru că sunt în incapacitate de muncă din motive de sănătate.
Săptămâna trecută, unul dintre satele noastre a fost zguduit de tragedia unor consăteni de-ai lor. Aceştia şi-au revăzut în sicriu feciorul care muncea în Rusia. Era în floarea vârstei, avea copii minori, de dragul cărora, dar şi în lipsa unui loc de muncă bine plătit aici, plecase în lume. Muncea la construcţii. Avea bănuieli că sănătatea i-i şubredă, dar nu-şi putea permite să revină. Când s-a adresat pentru asistenţă medicală, investigaţiile şi tratamentul s-au redus la câteva pastile. Era doar un imigrant. Atât. Cam într-un an, avea să se întoarcă definitiv acasă, dar nu pe picioarele sale şi nici pentru a se trata, ci în sicriu şi pentru a fi înmormântat.
Oare câte alte experienţe ale emigranţilor moldoveni, speriaţi mai mult de sărăcie decât de moarte, au sfârşit în coşciug!?
Tatiana Eţco, [email protected]
