Tăcerea preşedintelui
După 17 iulie, când şi-a încheiat vizita oficială de două zile în Republica Belarus, întâlnindu-se şi purtând discuţii cu omologul său, Aleksandr Lukaşenko, despre perspectiva relaţiilor bilaterale moldo-belaruse, şeful statului nu a mai fost văzut public, iar Preşedinţia nu a mai trimis niciun comunicat despre vreo activitate a acestuia, despre vreo luare de atitudine sau cel puţin despre vreo eventuală vacanţă, la care, de ce nu, are tot dreptul şeful statului. De parcă nici nu a mai revenit de la Lukaşenko. Linişte şi pace, chiar dacă, prin coridoarele puterii fierb spiritele, iar prin sufletele oamenilor flutură disperarea.
Deşi partidele de la guvernare încearcă să ne convingă că situaţia e sub control, iar un nou guvern, dacă nu azi, atunci mâine va fi format şi lucrurile vor evolua, cumva, din rău în mai bine în R. Moldova, s-au acumulat prea multe decepţii ca să rămânem optimişti după aceste promisiuni îndelung aşteptate.
Scumpirile exorbitante la energia electrică şi la consumul de gaze naturale aruncă peste R. Moldova un val greu de sărăcie. Intenţionat sau nu, deciziile referitoare la scumpiri au fost luate exact în perioada negocierilor legate de constituirea unui nou Guvern. Crearea unei noi Alianţe, în viziunea clasei noastre politice, ar fi trebuit să îmbărbăteze cetăţenii şi să calmeze spiritele înfierbântate de nervi. Puţin probabil, însă, că acest lucru s-ar putea întâmpla, deoarece, în mare parte, cetăţenii nu pot face faţă scumpirilor, iar inerţia în care se află acum societatea e mai degrabă cauzată de temperaturile sufocante, de vacanţa studenţilor, a profesorilor, de grijile agricultorilor pentru pâinea cea de toate zilele. Căldurile, însă, vor trece, vacanţele se vor încheia, iar agricultorii vor aduna în hambare puţinul pe care îl vor recolta în acest an greu, secetos. Atunci societatea va încerca să se privească în oglindă şi va descoperi că e total pauperizată, că părinţii nu au cu ce îşi trimite copiii la şcoală, iar bolnavii se pot trata doar cu speranţe deşarte. Fiind vorba despre problemele copiilor, ale părinţilor sau ale buneilor, cea mai activă parte a societăţii nu va mai înghiţi în sec, ci va acţiona. Asta s-ar putea întâmpla cât de curând, iar dacă până atunci persoanele responsabile de provocarea acestor deziluzii nu vor interveni, R. Moldova ar putea fi aruncată într-un hău, cu tot cu noua Alianţă, cu noul Guvern şi cu întreaga nouă conducere a Parlamentului.
Cine şi cum ar trebui să intervină? Mulţi şi… diferit. Cel mai mult, însă, în aceste zile, societatea a aşteptat şi mai aşteaptă intervenţiile preşedintelui, primul om în stat, responsabil de gestionarea problemelor legate de securitatea noastră naţională.
În lume, noţiunea de securitate naţională nu este tratată doar din perspectiva apărării, ci şi din perspectiva problemelor din ordinea publică, economie, infrastructură, educaţie, sănătate, mediu, cultură, toate acestea fiind domenii cu impact direct asupra securităţii naţionale.
Astăzi, în R. Moldova, securitatea naţională e în mare pericol, dar preşedintele tace, de parcă nici nu ar avea consilieri care i-ar spune că şi colapsul economic, şi dezlănţuirea preţurilor, şi pauperizarea, şi instabilitatea politică sunt probleme ce ţin de securitatea naţională a statului. Constituţia, prin articolul 87, îi atribuie preşedintelui R. Moldova dreptul de a interveni pentru asigurarea securităţii naţionale. A fost sau nu consultat şeful statului, atunci când, în fapt de noapte, grupuri de mafioţi au decis că e tocmai momentul potrivit să ne trăsnească în cap cu preţuri total nepotrivite veniturilor? Este sau nu consultat preşedintele atunci când câţiva oameni politici, aceiaşi, încearcă să împartă puterea după propriul plac şi după propriile interese? Şi funcţia sa a fost discutată şi partajată, în aceste zile, cel puţin în acest context a avut sau nu vreun cuvânt de spus?
Citeam, zilele trecute, opiniile preşedintelui României, Klaus Johannis, despre cum vede el o Românie puternică. „Un stat care îşi apără cetăţenii oriunde s-ar afla ei, o ţară care îşi apără valorile, interesele, simbolurile, dar şi bunurile naţionale şi resursele naturale, care ştie să-şi protejeze patrimoniul, domeniile de excelenţă, care pune prioritate pe educaţie şi sănătate”, sunt doar câteva contururi la portretul unui stat puternic, în viziunea preşedintelui acestui stat.
