Şi-au frânt mâinile aplaudând
Cu zâmbete ironice şi reprize sănătoase de râs, cu replici de genul „Pe asta am ajutat-o când era tânără” a fost garnisită ceremonia de înmânare a mandatelor pentru deputaţii PCRM.
Festivitatea, una modestă la prima vedere, a fost un fel de marş triumfal al comuniştilor. Neonoraţi cu prezenţa viitorilor colegi din Legislativ, aceştia au fost nevoiţi să se aplaude reciproc, atunci când de la tribună se anunţa numele şi partidul lor. Aplauzele se rupeau brusc când era rostit numele celor din opoziţie. Cei strigaţi, însă, comunişti sau liberali, treceau printr-o analiză la sânge, făcută de trioul Voronin-Greceanâi-Lupu, aşezaţi în primul rând al sălii din incinta Guvernului. Unii dintre cei care veneau să-şi primească mandatele se închinau la liderii formaţiunii, alţii nu îi onorau, lăsând impresia că nu îi prea au la inimă. Chiar şi poziţionarea în sală lăsa loc de interpretări. Stepaniuc şi Dodon stăteau într-o parte, aruncând doar priviri hulpave spre cei trei magnifici. Voronin, la rândul său, era aşezat lângă Greceanâi, fiind despărţit de un scaun de Lupu. Să-i fi fost teamă că ar putea fi eclipsat dacă ar sta lângă Lupu? Sau, poate, a păstrat o oarecare distanţă de viitorul preşedinte? Sau poate a fost invers? Lupu nu a dorit să stea lângă Voronin? Doar ei ştiu! La bârfitul deputaţilor participau însă toţi trei, lăsând impresia că sunt o echipă sudată. Devenind deputaţi cu acte în regulă, comuniştii au rostit declaraţii. Dodon nu o lăsa nici o clipă singură pe Greceanâi. Parcă erau la Hollywood, asistând la o ceremonie de înmânare a premiilor Oscar .
Voronin a fost singurul care a ţinut un discurs la ceremonia de acordare a mandatelor. Preşedintele, încă în exerciţiu, a mulţumit «CEC», dar şi «Curţii Constituţionale» pentru «buna desfăşurare a alegerilor». Hai că CEC-ului avea poate motive să-i mulţumească, dar Curţii Constituţionale? Pentru ce? Să se fi întâmplat pentru că a refuzat să ia în considerare contestaţiile opoziţiei vizavi de fraude? De ce nu a mulţumit atunci şi Ministerului Dezvoltării Informaţionale? De fapt, ministrul Buceaţchi a fost decorat cu „Gloria Muncii”, „pentru muncă prodigioasă în organele administraţiei publice şi contribuţie deosebită la edificarea societăţii informaţionale”, iar asta e ca şi o mulţumire, care, însă, nu poate fi comparată cu recunoştinţa publică exprimată de Voronin. Să fi greşit undeva? Să fi fost provocată reţinerea lui Voronin de faptul că lipsa câtorva sute de morţi, pe listele electorale, i-a lăsat, până la urmă, fără „mandatul de aur”?
Victor MOŞNEAG
