Presiuni pe ZdG
De mult se fac unele presiuni pe ZdG pentru a limita accesul cititorilor la ziar, iar aceasta ne-a făcut întotdeauna să fim atenţi la „coincidenţele” ce sar în ochi, de vizibile ce sunt. Trebuie să recunoaştem, totuşi, că aceste tehnici de intimidare, cu timpul, au devenit din ce în ce mai subtile şi mai eficiente, manipulând direct consumatorul final, cititorul, la care noi avem acces prin intermediul distribuitorilor.
Ultima încercare, încă neîncheiată, de a pune în pericol accesibilitatea ziarului a fost semnalată de câteva persoane, cititori ai ZdG, care fie ne-au telefonat, fie ne-au scris, iar unele ne-au spus personal că la unele chioşcuri, ale unui distribuitor cu care lucrăm, chioşcherii le spun că ZdG nu se mai editează în limba română, ci doar în limba rusă.
Niciodată, în cei 11 ani de când apare ZdG, nu s-a pomenit aşa ceva, nu ştim „de unde ştiu” chioşcherii informaţii pe care nici noi nu le cunoaştem. Şi aceasta nu ar fi o problemă, pentru că, iniţial, atunci când am fost informaţi de prima persoană, am fost tentaţi să credem că doamna de la butic a avut o noapte mai proastă. Însă ce să mai credem când observăm că mai multe dintre ele au avut exact astfel de nopţi, ţinând cont că formularea este identică, ca şi cum învăţată pe de rost. Aceasta ne-a dus la gândul că cineva le-a spus doamnelor, în dimineaţa de joi, când din tipografie ziarele sunt distribuite prin chioşcuri, să spună că ZdG nu se mai editează în limba română, ca cititorii să-şi ia de-o grijă, să nu mai caute ziarul.
E foarte ciudat ce se întâmplă, iar noi nu putem verifica fiecare chioşc din Moldova. Dacă, însă, suntem anunţaţi urgent despre astfel de situaţii, putem reacţiona în timp util şi putem cere socoteală celor responsabili. Ceea ce vă rugăm e ca atunci când auziţi informaţii de acest gen, din altă parte decât din ZdG, notaţi numărul chioşcului, adresa şi telefonaţi neapărat la redacţie, anunţându-ne despre cele întâmplate, ca să intervenim. O înregistrare a discuţiei cu chioşcherii ar face mult mai simplă situaţia.
Pe de altă parte, tocmai pentru a limita la minimum aceste neplăceri pe care nu le putem controla, ZdG şi-a format deja deprinderea să lucreze mai mult cu abonaţii, adică cu oamenii dedicaţi, care pot să-şi rupă de la gură 15 lei pe lună, abonându-se la ziar. Ce înseamnă 15 lei? Cam tot atât cât un pachet de ţigări nu prea scump sau cât o sticlă de cola, un litru de benzină sau unul de ulei, o felie de tort dintr-un magazin sau un ceai într-un local obişnuit din Chişinău. Ce înseamnă un abonament? Înseamnă să renunţi la un pachet de ţigări, păstrându-ţi un strop de sănătate, dar şi susţinând şi apreciind o echipă de oameni care muncesc pentru un scop, pentru o virtute colectivă. Când alegi un abonament, nu este altceva decât forma prin care tu, cititorule, participi, împreună cu redacţia, la elaborarea ziarului şi la munca pe care o depun jurnaliştii. Deci, plătind un abonament, poţi vedea numele în semnătura jurnalistului. Înseamnă să renunţi la ceva, mult sau puţin, pentru un act de apărare, pentru un act prin care îţi aduci suportul şi aprecierea pentru întreaga redacţie, pentru sacrificiile ziariştilor şi pentru a avea certitudinea că faci parte din ceva mai mare, mai vocal. A te abona înseamnă a da de înţeles celor din redacţie că sunt sprijiniţi şi respectaţi pentru ceea ce fac, că ceea ce fac este bine şi că nu au început să urle la fantome, că nu totul este pierdut şi că se mai poate face ceva dacă se doreşte, dacă suntem mai mulţi cei care ne implicăm şi, cel mai important, dacă este pentru cine.
Vă amintim că, în iunie, se desfăşoară campania de abonare pentru cea de-a doua jumătate a anului. Vă invităm la oficiile poştale din localităţile Dvs. sau în redacţia ZdG pentru a perfecta un abonament care va însemna pentru voi aportul la ceea ce ne dorim cu toţii, iar pentru noi – motivaţia de a merge înainte.
