Patria off-line
Zilele acestea am avut un déjà vu periculos pentru echilibrul meu temporal. Un poliţist care a fost însărcinat să investigheze ameninţările electronice parvenite la ZdG ne-a spus că nu are adresă de e-mail. Pentru că nu are internet la Poliţie. Pentru că nu are nici calculator.
În 2003, eram în biroul şefului Departamentului pentru combaterea traficului de fiinţe umane al MAI, I. B. Împreună cu Martina Keller din Germania, făcusem o anchetă jurnalistică privind traficul de organe din R. Moldova în câteva oraşe germane. Martina identificase spitalele unde au avut loc operaţiile, chirurgii care le-au făcut, psihologii care au testat starea pacienţilor de până la operaţie. Eu identificasem aici şi discutasem cu câteva dintre persoanele din R.Moldova cărora le-au fost prelevaţi rinichii acolo.
Autorităţile germane porniseră o vastă anchetă asupra acestor cazuri, în timp ce în Moldova, patria fărădelegilor, statul din care oamenii au fost luaţi de acasă şi duşi în săli de operaţie fără să cunoască cui îşi dau organele, nu se întâmpla nimic.
Martina, jurnalistă din fire, a pus la îndoială inactivitatea organelor de drept de la Chişinău, de aceea am ajuns la şeful poliţist cu pricina. Acolo am văzut culmea minciunii. Martina îi spune că ar vrea să discute despre oamenii cărora le-au fost prelevate organele. I.B.a răspuns că asemenea cazuri în Moldova nu există. Martina îi dovedeşte că tocmai i-a întâlnit şi a văzut cicatricile de după operaţii. I.B. spune că aşa sunt oamenii în Moldova, au cicatrice pe şale, dar rinichii le sunt la loc. Îi spunem atunci că am fost cu unul dintre aceştia la ultrasonograf şi avem act medical care confirmă că omul nu mai are rinichi. „Păi tocmai l-aţi întâlnit pe singurul care are cicatrice şi nu are rinichi”.
Martina, cu firea ei, i-a sugerat că ar fi bine să înceapă o colaborare cu organele de drept din Germania. „Vă dau adresele de e-mail ale poliţiştilor germani care se ocupă de cazurile moldovenilor operaţi. Împreună veţi reuşi foarte multe”, încerca să îl convingă Martina.
„I-măil? Cum îi asta? E fax? Fax avem. A, nu e fax? E compiuter? Era la etajul doi un compiuter”, îşi etala cunoştinţele tehnice I.B, care nu a mai comunicat niciodată cu omologii săi nemţi, şi nu anume din cauza necunoaşterii internetului.
Marţi, vorbind cu poliţistul anului 2010, am înţeles că internetul la Interne e tot la era faxului. Chiar nici fax nu există în toate secţiile de poliţie. Astfel, de voie sau de nevoie, poliţiştii din R. Moldova sunt mereu off-line.
Ştiu că de atunci până acum au fost pompate milioane în dotarea tehnică a Ministerului de Interne. În special, în ultimii doi ani, SUA, prin intermediul Proiectului Provocările Mileniului, a făcut investiţii serioase în dotarea sectoarelor de poliţie. În noaptea de 7 aprilie am văzut un grup de poliţişti într-o superlimuzină roşie, nou-nouţă, sclipitoare, ieşiţi la o vânătoare off-line.
Alina Radu, [email protected]
