Paradis preelectoral
Deşi suntem în miezul verii, vacanţa, se pare, abia începe. Atunci când, obosiţi, deputaţii îşi spun: „Gata, plecăm la odihnă!” – viaţa în societate capătă alte culori. Schimbarea se produce datorită televizorului, care se distanţează de politic şi ne vorbeşte despre altceva. Apar teme din sănătate, ecologie, demografie. Devin actuale înecurile şi sinuciderile, deşi acestea există aproape întotdeauna, doar că loc nu prea e pentru ele atunci când Parlamentul lucrează.
Am urmărit cu mult interes câteva reportaje, semănând leit între ele, puse pe post la diferite televiziuni, despre acest eveniment important din viaţa noastră publică – vacanţa parlamentarilor. Au fost aproape sinceri, povestind despre itinerariile lor estivale. Cei mai mulţi dintre parlamentari s-au plâns de lipsă de bani suficienţi pentru o vacanţă frumoasă. Vadim Mişin, bunăoară, a recunoscut că a adunat bănuţ cu bănuţ, pe parcursul întregului an, pentru a-şi permite acum o călătorie de vacanţă în Cehia. Ce-i drept, deputatul nu a spus cum arată puşculiţa în care şi-a vărsat rezervele pentru concediu. Alţi parlamentari, toţi primind salarii de câte 7—10 mii de lei, au declarat că se vor odihni prin staţiunile din Ucraina, deoarece nu au bani pentru altceva. Au fost şi dintre cei care şi-au propus să muncească în această vacanţă, asta însemnând că ne vom mai revedea cu ei, din când în când, pe la vreun post TV.
Efortul legislative al deputaţilor, fireşte, trebuie răsplătit. Nimeni nu va încerca să scoată un cuvânt despre poftele lor, exagerate uneori, de a fi în rând cu lumea civilizată, atunci când este vorbă de odihnă. O întrebare, însă, ca un vierme într-un măr sănătos, îi chinuieşte pe alegători. De ce oare, cei care au repulsii patologice faţă de Europa, râvnesc (fătă repulsii) să ajungă la odihnă anume în această zonă? De ce nu pleacă în imensitatea rusească, nespus de frumoasă, de altfel? De ce nu preferă zonele în care ar putea comunica, fără probleme, cu lumea? Europa, însă, e sclipitoare pentru oricine, atunci când vine vorba despre vacanţă.
Cunosc un parlamentar (anti-european, de altfel) care a decis să-şi petreacă vacanţa, împreună cu familia, în Elveţia, la Zürich, localitate care, al şaselea an consecutiv obţine titlul de oraş cu cel mai înalt standard de viaţă din lume. Calificarea este făcută în urma unui studiu efectuat de firma de consultanţă William M. Mercer, care a supus analizei 215 oraşe din lume, în temeiul a 39 criterii. Deputatul şi familia sa pleacă anume în acest oraş deoarece sunt captivaţi de diversitatea gastronomică, alături de diverse soluţii elegante de petrecere a timpului liber. La Zürich, fiecare a zecea persoană este un turist. Circa 43 mii de turişti pe zi se plimbă prin acest oraş. În zilele imediat următoare, numărul turiştilor străini de la Zürich se va „îmbogăţi” şi cu familia unui parlamentar, aflat la guvernare la Chişinău.
Soţia altui parlamentar se visează, şi va pleca, bineînţeles, la Londra şi la Paris. Va vizita o renumită cafenea din Casablanca, se va plimba pe Montmartre, va face cumpărături pentru întreaga familie. Cât costă plăcerea? Destul de scump.
Visul altei familii de parlamentari este o vizită la Yokohama Hakkeijima Sea Paradise, din Japonia, un parc de distracţii, amenajat în stil nipon, deschis pe o insulă din Golful Yokohama, având una dintre cele mai mari „colecţii” de faună şi floră marină, dar şi un tunel subacvatic. Toţi s-au pregătit din timp de această călătorie, deşi, la televizor, capul familiei nu a suflat niciun cuvânt despre acest proiect nipon.
Am căutat deputaţi care ar prefera itinerarii locale. Greu de găsit. Ei recunosc că drumurile sunt destul de proaste, uneori, din cauza lor, ajung cu greu acasă, la părinţi. Alţii nu ar vrea să dea ochii cu alegătorii, deoarece au împărţit promisiuni, la stânga şi la dreapta, iar acum a cam venit timpul să dea socoteală. În special după ce profesorii insistă asupra majorării, cel puţin cu 30% a salariilor, ameninţând cu greva generală, începutul de an şcolar, parlamentarii se gândesc să evite întâlnirile cu aceştia.
Unii s-au enervat rău de tot pe ultima propunere a Partidului Liberal care, după ce Legislativul s-a declarat în vacanţă, a propus convocarea unei şedinţe extraordinare în care s-ar rediscuta chestiuni cum ar fi excluderea din Codul Electoral a interdicţiei de creare a blocurilor electorale, reducerea pragului electoral, anularea interdicţiilor privind ocuparea unor funcţii publice de către persoanele cu dublă cetăţenie, modificarea Codului Audiovizualului, care să prevadă expres obligarea Teleradio-Moldova de a organiza emisiuni de dezbateri de interes public pe teme politice, economice, sociale, culturale, precum şi să ofere săptămânal spaţiu de emisie partidelor politice, în ore de maximă audienţă, pe tot parcursul anului, ajustarea legislaţiei cu privire la sistemul judecătoresc, procuratură, poliţie, SIS la standarde europene, adoptarea Legii despre Ajutoarele Sociale, adoptarea legii cu privire la subvenţionarea agriculturii, adoptarea unui pachet de legi cu privire la integrarea tineretului în societate, majorarea salariilor funcţionarilor publici, tuturor salariaţilor din sfera socială şi celorlalte categorii din sfera bugetară ţinând cont de coşul minim de consum, dar nu mai puţin decât acesta, majorarea pensiilor pensionarilor la nivelul coşului minim de consum, liberalizarea economiei pentru atragerea capitalului străin în R. Moldova.
După ce au savurat stropi reci de şampanie, urmărind prin geam cum protestează vânzătorii de carne, deputaţii nici de gând nu au să revină la solicitarea unui partid extraparlamentar, mai ales că salariile li se păstrează, negreşit. După un an de muncă, în care au fost discutate şi aprobate toate aceste chestiuni, se găseşte cineva, cerându-le reconvocarea. Să le dea de urme, în lumea mare… Şi-apoi, sunt şi ei oameni, au nevoie de timp, de o respiraţie proaspătă, în pragul apropiatei bătălii electorale.
Vacanţa parlamentarilor poate deveni o perioadă de gândire pentru alegători. Atunci când politicienii tac, omul are ceva răgaz să mediteze la rece despre vorbele, promisiunile şi declaraţiile acestora, făcute pe timp de muncă.
Aneta Grosu
