O ţară primitoare despre care nu ştie nimeni
De-a lungul secolelor, ţărişoara noastră a păstrat tradiţia ospitalităţii, ba chiar exagerând pe alocuri şi creând astfel noi obiceiuri. Dacă vine cineva în ospeţie, gătim feluri de bucate astfel încât să nu încapă pe masă. Dacă rămâne pe noapte, îi oferim patul nostru. Dacă, pe neaşteptate, ne-a vizitat un duşman, cu intenţii nu tocmai bune, tot îl cinstim şi-i oferim ce avem mai bun, pentru că aşa spune tradiţia. Jumătate de an ne vom suge degetele, pentru ca o singură seară să avem masa plină cu de toate. Pare ciudat, dar nici criza economică nu l-a convins pe moldovean să renunţe la aceste deprinderi.
În consecinţă, când plecăm peste hotare, aşteptăm să fim primiţi la fel. Acolo însă ne ciocnim cu alte tradiţii. Deşi sunt mulţi concetăţeni de-ai noştri care s-au stabilit cu traiul în străinătate, în toate colţurile lumii, care au reuşit să se impună drept adevăraţi profesionişti ai domeniului ales: economie, business, muzică, pictură, actorie etc., oameni din diverse ţări, oricum, susţin că n-au auzit de R. Moldova. Mă întreb de ce? Pentru că e mică, pentru că e nesemnificativă, pentru că nu prezintă interes, pentru că n-are cu ce se mândri? Da, recunosc, e o ţară micuţă şi poate că n-are cu ce, dar, sigur, are cu cine se mândri.
Mass-media de peste hotare rareori îşi aminteşte de ţărişoara noastră, mai exact, numai atunci când vreun ins de la noi pleacă în ţara lor și face vreo porcărie. Jurnaliştii amintesc oamenilor încă mult timp despre aceasta. Iar atunci când cetăţenii noştri ocupă locuri de frunte la diverse concursuri, olimpiade, campionate mondiale, apare o ştiruţă rostită aşa, «printre dinţi», după care se uită imediat. Astfel, cei care ne reprezintă ţara sunt nevoiţi să explice unde se află R. Moldova, ce limbă vorbim, iar interlocutorii lor îi privesc de parcă ar fi extratereştri, abia se abţin să nu-i atingă în speranţa c-o să se transforme în omuleţi verzi cu antene pe cap.
Gluma-i glumă, dar toţi cei care revin în ţară spun acelaşi lucru: «Trebuia să le explicăm unde se află R. Moldova şi ce reprezintă. Trebuia să le arătăm pe hartă unde este plasată ţara noastră» etc. De ce ar trebui să le arătăm pe hartă sau să le explicăm ceva? Când vine un reprezentant al unei ţări la noi în vizită ne informăm, încercăm să aflăm totul despre ţara, uneori chiar regiunea, din care provine. Când facem cunoştinţă cu un străin, îl întrebăm despre obiceiurile localităţii de unde vine, dar, ca regulă, nu-l rugăm să ne arate pe hartă locul unde s-a născut. De ce noi, o ţară mică, puţin informată, înapoiată, după cum ne consideră străinii şi, într-o măsură, au dreptate, putem să ne informăm, iar ei nu pot, deşi pretind că s-au născut într-o ţară bogată şi cu o stabilitate politică, economică şi culturală de invidiat?
De curând au revenit campionii noştri la taekwon-do din Canada. În timpul unei discuţii, ei mi-au spus acelaşi lucru pe care-l susţin şi alţi reveniţi din străinătate: «Mulţi dintre competitori nu ştiau despre existenţa ţării noastre».
Răspunsul lor, însă, mi-a plăcut enorm de mult: «Când ne-au întrebat unde se află ţara noastră, le-am spus să studieze geografia, iar după ce am învins Australia, Canada, SUA, am observat cum competitorii intrau pe google map şi căutau R. Moldova». Poate aşa trebuie să facă fiecare dintre noi atunci când i se pun astfel de întrebări. Nu sunt sigură că cei cărora li s-a povestit câte ceva despre R. Moldova îşi vor mai aminti vreodată această discuţie, dar sunt ferm convinsă că cei care au căutat de sine stătător informaţii despre ţărişoara noastră vor ţine minte ceea ce au aflat.
Olga Bulat
