Nicolae Cuşchevici: Turcu’ Moldovei
Din moment ce R. Moldova şi-a desemnat reprezentanţii la Eurovision Song Contest 2010, aşa-zisul „fenomen Pavel Turcu” (expresia asta se vrea atât de importantă, de parcă ar fi vorba de bătălia de la Kursk din timpul celui de-al Doilea Război Mondial) a murit, în sens metaforic, evident. Cu excepţia unor ştiri seci, apărute în mediile „de specialitate”, Turcu nu mai este interesant pentru presă. Finita la comedia, cel puţin de la un timp. Şi asta după ce, tot presa, mai că nu i-a ridicat un monument în Olimpul inexistent al muzicii moldoveneşti.
Trebuie să recunosc că, de fapt, internetul a fost cel care a jucat un rol primordial la naşterea „fenomenului Turcu”, dar rolul presei a fost, totuşi, unul crucial. Nici nu a reuşit bine să se usuce înregistrarea vocii lui Turcu pe banda magnetică, presa s-a şi dat în spectacol, ridicând la rang de „proaspătă vedetă autohtonă”, „noul star” – un ins rudimentar. Or, ca să te poţi numi star, mai e nevoie şi de altceva, pe lângă un cântec şi un stil de dans bizar, din moment ce însuşi sensul cuvântului presupune „o personalitate marcantă mai ales în cinema, muzică, sport”.
Totuşi, ceea ce m-a contrariat cel mai tare în tot acest talmeş-balmeş hiberbolizat drept „fenomenul Pavel Turcu”, e o mână de oameni care mai nu creează impresia că respectivul este un geniu al muzicii autohtone, nefericit şi neînţeles. Am impresia că aceştia cred în Turcu mai mult decât a crezut în sine el însuşi, toată viaţa sa. Iată ce scria pe blogul personal o cunoscută moderatoare radio, motivându-şi convingerea că Turcu merita să meargă la Oslo: „e cel mai reprezentativ talent pentru ţara noastră”. Să ne fi pedepsit pe noi atât de rău Dumnezeu la capitolul „talante”?!
Şi, cireşica de pe tort, găsită pe un fel de site personal al „cântăreţului” din Ungheni, care e un fel de reacţie la opiniile potrivit cărora oricine ar putea compune şi cânta ca Turcu: „Pavel Turcu este la fel de mult parte din piesă (Imn Eurovision – n.a.), precum Castro e parte din revoluţia cubaneză”. Recunosc că e o comparaţie inspirată, dar, după cum spunea un cunoscut, s-a lipit ca ghebosu’ de sobă. Evident că nu oricine ar putea compune şi cânta ca Turcu, ci cam fiecare al doilea sau al treilea. Întrebarea e alta – câţi dintre ei ar avea curajul (obrazul) să iasă cu astfel de piese „în lume”? Cu siguranţă, puţini. Şi asta nu din teama de a fi acuzaţi de prost gust…
PS. Deşi ştiam că Pavel Turcu nu va ajunge să ne reprezinte la Eurovision Song Contest 2010, am vrut, totuşi, ca el să fie alesul. Şi asta nu din cauza că, citez de pe internet, „Europa avea să cadă pe buci” sau pentru că, iarăşi citez de pe internet, „Pavel Turcu este singurul care merită să ne reprezinte ţara la marele concurs”, ci pentru a mai avea un motiv în plus de a ne fi ruşine atunci când ne scoatem nasul din ţara asta.
Nicolae Cuşchevici, [email protected]
