Natalia Dabija: Presa de partid tare-n gură
Îmi iau torba şi zestrea şi plec din ţară. Aceasta e cea mai uşoară cale de a scăpa de comunişti, în cazul în care ar reveni la putere. Şansele lor, chiar dacă eu nu vreau să aud şi să cred în ele, sunt reale. De asta îmi dau seama în fiecare zi când aud comentariile oamenilor de la sate sau chiar din capitală. Ieri, mama mă certa că nu i-am dat un ziar, pentru colegele de muncă. Apoi îmi zice că femeile se informează de la ştirile difuzate de Noile Idei Televizate (NIT).
Oftez şi mă gândesc ce rost mai au paginile noastre, când ele văd în fiecare seară “dezastrul” din ţara asta. Ele spun că la acest post de televiziune este prezentat tot adevărul. Ne place sau nu, dar asta este părerea oamenilor, după ce vizionează Ideile Televizate. Asta se întâmplă în majoritatea satelor, unde televizoarele „prind” canalele de televiziune cu antena sau cu furculiţa.
Mergeam în troleibuz şi aud cum două persoane vorbesc despre candidaţii electorali. O femeie de vreo 40 de ani, îmbrăcată elegant, şi un bărbat, destul de “solid”. Începe ea: la noi toţi vor vota comuniştii. Femeia argumentează: cum au bombardat ei digul şi au vândut satele noastre. Se zice că o să ne vândă şi pe noi. Bărbatul: cui? Ei, cum cui? Europei. El: Da ce? Nu ţi-ar plăcea să vină nemţii şi francezii la noi, să aducă investiţii, să deschidă noi locuri de muncă? Ea: Nuuuuu, că se zice că o să ne ia casele, când vor veni în Moldova.
Probabil, la fel ca mine, vă gândiţi că asta e cea mai mare aberaţie auzită. Însă, de fapt, realizez că presa de partid îşi face datoria ca la carte. Dacă şi-au propus să pună pe post o bombă, atunci ei fac asta de aşa manieră, încât lumea crede. Cine vizionează acest post de televiziune îşi dă seama că ei nu se joacă de-a televiziunea. Ei fac totul la modul serios, chiar dacă acest “serios” se numeşte propagandă. Dacă se apucă de un documentar despre vreun candidat electoral, atunci îl fac praf. Chiar azi dimineaţă am văzut o secvenţă despre situaţia criminogenă din ultimul an. M-au îngrozit toate crimele, mai ales cum iese aburi din burta omului pe care stă un fier de călcat încins. Iată asta înseamnă să manipulezi, să te joci cu minţile oamenilor, să-i faci dependenţi de asemenea informaţii.
Reporterii lor sunt activi la conferinţe de presă, profită de faptul că guvernarea se declară una democratică. E democraţie, ce mai, pot să întreb orice şi să afirm orice. Pot să scot din gura omului cuvintele şi să le pun în alt context, pot să mă răţoiesc în faţa tuturor, pot să spun chiar că sunt jurnalist şi îmi fac datoria.
„Trădaţi de vii”, „Un an negru pentru Moldova – cronica distrugerii” sau „Moldova – după gratiile regimului” sunt câteva capodopere ale acestor angajaţi ai PCRM. Toate raporturile de monitorizare indică asupra faptului că acest canal de televiziune încalcă principiul imparţialităţii. Fără respectarea acestui principiu, jurnalismul este propagandă. Vlad Filat declara, referitor la acest post TV, că vrea ca cetăţenii să fie informaţi şi nu manipulaţi. Până să vină aceste acţiuni concrete, ei continuă să-şi facă treaba. Bombele lor “jurnalistice” explodează de la o zi la alta. Chiar dacă nouă nu ne place, la telespectatori prinde. Să nu ne mai mirăm de vreo bombă din ziua alegerilor.
Natalia Dabija
