Natalia Dabija: În vizită la un notar
În ultima vreme, tot auzim cum un avocat a fost reţinut sau un executor judecătoresc riscă ani de puşcărie. Pentru că a pretins bani, în primul caz, iar în cel de-al doilea i-a şi luat, pentru sine. Păcat că nu există o continuitate a acestor ştiri senzaţionale şi nu mai putem afla ce s-a întâmplat cu ei şi cum au fost pedepsiţi. Mai important este modul în care pedepsirea lor, dacă a avut loc, are vreo influenţă asupra celorlalţi colegi de breaslă.
Ar fi bine ca un avocat, atunci când se gândeşte să ceară mită, pentru a rezolva problemele în favoarea clientului său, să-şi amintească de gestul colegului său şi să zică: eu nu vreau să păţesc la fel. Acesta ar fi adevăratul efect, prin care s-ar putea începe lupta cu corupţia. Dar cum exemplele de acest fel lipsesc, oamenii continuă, în aceeaşi manieră, să sfideze legea şi să scape nepedepsiţi.
Sâmbătă, la un birou notarial din Chişinău, multă agitaţie, nervi şi oameni care aşteaptă acte. O femeie intră, fără să întrebe cine este ultimul la rând, şi se apropie de cel care transcria textul la calculator şi pregătea actele pentru notar, să le semneze. Îi explică, în două cuvinte, că un bărbat vrea să facă procură pe o femeie, ca să-i vândă imobilul. Îi dă două copii ale buletinelor de identitate, şterse de praf şi de timp. Se înţelege cu angajatul biroului să vină peste o oră, cu persoanele în cauză. El ia actele, cu toată indignarea celorlalţi oameni, care aşteaptă, în rând. Îl văd cum transcrie documentul, uitându-se peste cele două copii. Peste un timp, apare femeia, cu cei doi. Nu ştiu dacă erau soţ şi soţie, dar bănuiesc că nu, deoarece diferenţele dintre ei erau prea mari. Ea era îmbrăcată într-o haină de blană, coafată, machiată şi bine hrănită. Bărbatul, în schimb, arăta ca un boschetar. De fapt, asta urma să devină, dacă cele două îşi duceau planul până la capăt. El nu ştia ce se întâmplă în jurul său, de ce atâta lume. Speriat, s-a apropiat de uşa notarului. Mirosea puternic a băutură şi se clătina uşor, ţinându-se de mânerul uşii. Cu toate acestea, a încercat să fie amabil şi i-a deschis uşa femeii care a cerut întocmirea procurii. Se vedea clar că cei doi nu se cunosc, ea împingându-l să intre în biroul notarului. Nu ştiu ce au discutat acolo, însă pe bărbat l-au scos afară. Mi-era milă de el, cum stătea cu capul în jos, ţinând în mâna tremurândă buletinul de identitate. Cealaltă “aferistă” a ieşit repede afară şi l-a lăsat acolo. Peste un timp, a ieşit femeia de la notar, enervată şi supărată. Parcă m-a cuprins o bucurie. Notarul, totuşi, nu a riscat să autentifice acea procură, prin care bărbatul îşi oferea dreptul de a vinde imobilul. Le-am auzit apoi, afară, pe cele două femei cum se certau.
Pentru asemenea escrocherii se face puşcărie. Asta nu le sperie, sunt sigură că vor mai încerca şi la alte birouri notariale. Mă întreb şi eu, poate şi oamenii legii ar trebui să se întrebe: de ce nu se tem astfel de oameni de justiţie?
Natalia Dabija
