Natalia Dabija: Ce este şcoala?
De 1 septembrie, bunica, vânzătoare la un chioşc din stradă, vorbeşte la telefon cu nepoţelul. E supărat foc că a fost nevoit să se trezească devreme şi să plece la şcoală, cu flori. Nici nu a ajuns să-şi vadă colegii şi profesoara, că întreabă deja când se va termina totul. Bunica nu mai are argumente în favoarea şcolii şi îi promite un calculator. Când, bunico? Ei, când o să înveţi bine, răspunde filozofic femeia, care oftează şi închide telefonul.
În parc, băncile sunt ocupate de eleve, îmbrăcate frumos şi colorat. Discută şi râd zgomotos. Modestia e demodată. În schimb, un accesoriu e la modă – ţigara. Produsele fast food şi cafeaua sau capuccino sunt la mare căutare în chioşcurile de pe lângă instituţiile de învăţământ. Elevii discută la o cafea unde şi-au petrecut vacanţa, pe ce insule sau pe care litoral. Din troleibuz, o fetiţă coboară de mână cu bunica sa. Are două funde mari, albe, aşa cum erau odată. O uniformă cafenie, cu şorţ alb şi un buchet mare de astre în mâini. Duce în spate un ghiozdan, cu marginile roase. Bunica o probozeşte, cerându-i să meargă mai repede, să nu se mai uite la copiii care stau la poarta şcolii şi privesc ceva amuzant la un telefon mobil. Nimeni nu o salută, iar fetiţa trage aer în piept şi merge mai departe.
Aglomeraţie mare pe străzile unde se află liceele mai renumite, din cauza automobilelor în care elevii vin sau sunt aduşi la şcoală. În costume albe sau cu rochii elegante – elevii coboară atent din maşinile negre, ţinând în mână ghivece de flori. Astea sunt în vogă acum sau pe val, cum s-ar zice.
Nu doar în capitală e o astfel de situaţie. La şcoala mea, pe locul unde ne întâlneam cu colegii şi ne aşteptam unii pe alţii, acum sunt parcate zeci de automobile. Doar cei mici, cu nasurile îngheţate şi mâinile roşii, vin bucuroşi, pe jos, în prima zi de şcoală.
Îmi amintesc că fratele meu nu vroia să le ducă flori profesoarelor, mai ales dacă mama le rupea de la noi din grădină. Le lua de acasă, dar când ajungea în dreptul râului Işnovăţ, le arunca în apă. Pe atunci abia se încetăţenea obiceiul de a cumpăra flori de la chioşcuri, învelite în celofan. Mă rog, vroia şi el să fie în pas cu moda. Acum nu am mai văzut nicio floare pe râuleţ. Şcoala s-a schimbat.
Natalia Dabija
