Natalia Dabija: Moldova, mai dezgolită în 2010
Într-un an de zile, multe rânduri de articole au curs, criticând sau apreciind evenimentele din R. Moldova. Desigur, cel mai comentat moment a fost cel de la 28 noiembrie 2010, când toţi am mers la vot, iar publicaţiile europene au încercat să contureze rezultate, alianţe şi speranţe. Mai rar citesc ziarele din străinătate, însă am găsit câteva articole din 2010, care descriu într-o manieră extrem de realistă situaţia de la noi.
Desigur, cele mai acide comentarii R. Moldova le-a primit în presa rusă, care a şocat uneori prin modul în care a interpretat şi a relatat evenimentele. Agenţia de stat Itar Tass scria, înainte de alegeri, că Mihai Ghimpu este avocatul ideii Unirii cu România şi că promovează o politică anti-rusească, manipulând rivalitatea dintre Filat şi Lupu.
Mai neobişnuit este reportajul de la postul rusesc NTV, care a calificat campania electorală drept una foarte dură, referindu-se la presupusa răpire şi torturare a lui Reşetnicov, candidatul PCRM. Cu toate că R.Moldova are deja o Comisie Electorală, care are dreptul să se pronunţe asupra tuturor evenimentelor din perioada alegerilor, ruşii continuă să pretindă că au dreptul să spună orice despre Moldova şi despre politicienii de aici. Mai rău, au pomenit în reportajul lor de faptul că ministerele sunt conduse de români. Care-i marea descoperire? Ce dacă miniştii vorbesc româna, au cetăţenie română şi se consideră români? Că nu le place, e altceva.
Publicaţiile europene au titrat despre R.Moldova, în cea mai mare parte, referindu-se la alegeri, politică şi guvernare. Mult mai obiectiv şi mai imparţial decât instituţiile de presă de la noi, ziarele au vorbit atât despre acţiunile lui Ghimpu, cât şi despre speranţele tinerilor de a trăi ca în Europa, în următorii ani. Deutsche Welle scria, în ajun de alegeri, că moldovenii sunt mai preocupaţi de pensiile şi de salariile mici, decât de cursul politic al ţării, iar stările lor sufleteşti variază între speranţă şi resemnare.
Un alt subiect extrem de discutat şi interpretat a fost cel al cetăţeniei române, obţinute de moldoveni. Cei mai critici au fost italienii şi nemţii, ziarul Der Spiegel afirmând că cetăţenii noştri întră pe uşa din dos în Europa. Preşedintele Băsescu a răspuns tuturor speculaţiilor, declarând că cetăţenia română este o datorie de sânge a României faţă de moldoveni.
De pe urma acestei avalanşe de materiale jurnalistice, R.Moldova a avut şi de câştigat în 2010. Tot mai mulţi ne vizitează, printre care şi oficiali europeni. Tot mai mulţi ne ajută sinistraţii din lunca Prutului. Tot mai mulţi ne monitorizează alegerile. Chiar dacă asta înseamnă că gunoiul din Moldova trebuie scos în lume, este mai încurajator ca cei care locuiesc dincolo de noi să ştie că suntem oameni. Chiar dacă suntem mai dezgoliţi şi mai transparenţi în faţa lor, aşa e mai bine.
Natalia Dabija
