Lilia Zaharia: Sfârșitul lumii
Intru în maxi-taxi. Erau toate scaunele ocupate, iar în picioare stăteau câteva persoane. Mă dau mai în spate, făcând loc celor care urcau. La Centrul Mamei şi al Copilului maşina opreşte pentru a lua alţi pasageri. Se urcă o femeie, de vreo 30 de ani, însărcinată şi cu un copil de mână. Copilul avea şi el doi ani, nu mai mult, fiindcă nu se putea ţine bine de bara din faţa primului scaun.
Pe primele scaune stăteau doi tineri: fata avea căşti în urechi, iar băiatul stătea cu capul pe umărul fetei. Lângă ei, stătea în picioare mama cu copilul. Cei doi nu se sinchiseau, nu mai zic să se fi ridicat, pentru a-i ceda locul doamnei, sau măcar să ia copilul pe braţe.
În rândul doi de scaune – aceeaşi indiferenţă. Acolo erau aşezaţi doi bărbaţi bine făcuţi, care o priviseră scurt pe femeie, după care şi-au aruncat ochii peste geam, simulând că nu o văzuseră în ce stare era. Şoferul, uimit de această situaţie, le-a reproşat celor de pe scaune. „Faceţi loc doamnei cu copilul. Chiar nu vedeţi că nu poate sta mult în picioare?” Un bărbat din al doilea rând răspunde cu dispreţ în limba rusă: „Eu am plătit pentru acest loc, iar dacă aţi văzut că nu mai sunt locuri pe scaune, nu trebuia să vă opriţi”. După intervenţia şoferului, o doamnă de vreo 60 de ani îi oferi loc tinerei mame. Femeia însărcinată i-a mulţumit, dar nu s-a aşezat, coborând la staţie. În schimb, femeia din spate le-a spus celor de pe scaune: „Ce, aşteptaţi sfârşitul lumii? Se vede cum vă respectaţi soţiile”. Unul dintre bărbaţi a bolmojit ceva sub nas, dar nu şi-a luat privirea de la geam.
Lilia Zaharia
