Jurnal de redacție în electorală sau cum s-a petrecut la ZdG electorala

În săptămânile de dinaintea alegerilor, toată redacţia fierbe – se pocneşte mai ritmic şi mai des în butoanele tastaturilor, se dau telefoane, se strigă, se aleargă, au loc dezbateri pentru lucruri importante şi mai puţin importante, se postează şi se scot texte din ziar.

Luni dimineaţa, 18 februarie, toată lumea e pe poziţii, gata să ia cu asalt subiecte. Înainte – o întreagă săptămână, la sfârşitul căreia vom afla cine va sta să ne conducă din fotoliile Parlamentului pentru următorii patru ani.

Diana şi Maria discută despre candidaţi şi lucrează la ultimele profiluri ale acestora, pentru ştirile de pe site. Olga are grijă de site-ul şi de ziarul în limba rusă. Victor – de investigaţii, de ştiri şi de tot ce mai învaţă, oarecum „maniacal”, dar cred că din dragoste, să „controleze” la ZdG. Marina se pregăteşte să meargă într-un sat, să discute cu localnicii despre cât, ce şi cum ştiu ei de alegeri şi de referendum, despre reprezentanţii partidelor care au venit să vorbească cu ei şi despre ce le-au mai promis. Ecaterina, Andrei şi Igor au grijă de fotografii şi de secvenţe video pentru Reporter de Gardă. Vadim are grijă să ticluiască ziarul, Ludmila – de promovare, Diana – de relaţiile cu cititorii, iar Aliona – de stabilitatea noastră financiară. Colegii veniţi mai recent încearcă să prindă din zbor idei de texte. Aneta şi Alina – să gestioneze cât mai bine cu putinţă tot ce se întâmplă. Eu încerc „să prind” migranţii care vin acasă pentru a vota, ca să îi descos despre motivele lor şi despre aşteptările pe care le au de la aceste alegeri.

Între timp, negociem despre cine şi cum va lucra sâmbătă, duminică şi luni. Decidem să ne împărţim în ture, ca să reuşim să acoperim cât mai mult şi mai bine din ceea ce se întâmplă în acele zile. Ştim că va fi confuz, greu şi obositor, dar entuziasmul pentru toată această învălmăşeală îşi face uşor loc printre noi. Pariem pe cine şi cât va lua la aceste alegeri.

Oricum, avem grijă mai ales de ziar, pentru că e ultimul număr de dinainte de 24. Joi, toată lumea scoate din teanc câte un număr în drum spre masă şi răsfoieşte ce s-a adunat între pagini. La şedinţa obişnuită, de la amiază, din aceeaşi zi, facem planificarea pentru zilele ce urmează. Tensiunea creşte constant, deşi parcă cumva pe nesimţite. Continuăm să primim apeluri şi vizite de la oameni deznădăjduiţi, pentru care şi aceste alegeri nu vor mai schimba probabil mare lucru.

Distanţa până la 24 februarie se face tot mai mică, deşi zilele par tot mai lungi şi mai intense. Convenim ca jumătate dintre noi să muncească de duminică dimineaţa până după-amiaza, iar cealaltă jumătate – de la amiază până după miezul nopţii. Ziua de sâmbătă este, contrar altor zile de sâmbătă pre-electorale, una în care nu se păstrează liniştea electorală. Nici noi nu avem linişte.

Duminică, redacţia este mai plină şi mai gălăgioasă decât în oricare altă zi. Multă cafea. Multe replici. Multe „fac eu asta”, „vezi tu în partea cealaltă”, „cine se ocupă de X?”, „merge cineva acolo?”, „uite acolo”, „ce a spus Y?”. Şi Anatol reuşeşte să se detaşeze de micuțul Flavius şi să ajungă la redacţie, la muncă.

Seara, stăm cu ochii ţintuiţi pe graficele Comisiei Electorale Centrale, atenţi la mişcări, la schimbări, la procente, la încheieri. Ştirile vin una după alta. La fel şi accesările zdg.md. Acestea ajung la 70 de mii. Cineva scria că dacă ZdG ar fi fost candidat electoral, cu aceste date statistice de audienţă (alias voturi) ar fi ajuns în Parlament. Ziua de duminică se preschimbă aproape pe nesimţite în luni, dar acea prea multă curiozitate şi poate acel prea mult tumult de lucruri nu lasă somnul să-şi facă loc în noi. Înainte e o dimineaţă în care lucrurile vor fi altfel… Reporterii continuă să lucreze.