În vacanţă, plini de datorii

Filip și Candu au declarat public că Chișinăul a reușit – lucrul poate cel mai important din tot ce s-a întâmplat în ultima jumătate de an – să recupereze încrederea partenerilor UE și SUA. Dacă-i așa, nota „10” pentru Candu și Filip. Dar dacă a fost recuperată încrederea partenerilor de dezvoltare, de ce nu avem semnat până acum un nou Acord de finanțare cu FMI?

Deputaţii au plecat în vacanţa de vară. Meritată, nemeritată, nu mai contează din momentul în care au plecat. Important e că, luna trecută, preşedintele Parlamentului, Andrian Candu, anunţa public că deputaţii au foarte mult de lucru, că s-au adunat mai multe restanţe cu anii şi că, cel mai probabil, vacanţa din această vară va fi lăsată pentru la iarnă, iar lunile de vară vor fi puse la bătaie pentru lichidarea restanţelor acumulate pe domeniul reformelor şi integrării europene. A fost o intenţie salutară. La nivel de declaraţii, lucrurile arătau perfect, mai ales pentru o perioadă de criză, fie şi nedeclarată, în relaţiile cu partenerii şi finanţatorii noştri externi. S-a întâmplat că mai multă lume chiar a crezut că „mandataţii noştri” din parlament au ajuns (în sfârşit) apogeul responsabilităţii şi sunt gata să meargă şi la sacrificii „pentru binele şi prosperitatea poporului şi R. Moldova”, aşa după cum le place să se afişeze de la microfoane şi ecrane… Nu a fost să fie. Ispitele unor vacanţe luxoase, bine plătite şi confortabile pentru ei şi familiile (amanţii sau amantele) lor au lăsat pe planul doi interesele publice şi restanţele, care se ţin de ei mai ceva ca scaiul de coada oii. Iar ca să se justifice că nu au ros degeaba pantalonii (unii) şi fustele (unele) în parlament timp de o sesiune şi că au „arat” şi nu au stat pe „coarnele plugului” („Musca la arat” a lui Alexandru Donici), şeful Legislativului, Andrian Candu, asistat de premierul Pavel Filip, au ieşit la raport în fața presei şi şi-au făcut reciproc mai multe complimente, încercând să ne convingă că suntem pe calea cea dreaptă şi bună, chiar dacă în R. Moldova nu e totul bine pentru unii şi e prea bine pentru alţii. Potrivit celor doi oficiali, Chişinăul s-a achitat de angajamentele faţă de partenerii occidentali. Foaia de parcurs pentru martie-iulie 2016 la implementarea Acordului de Asociere RM-UE a fost realizată în proporţie de 90%, a anunţat Candu. Din 82 de acţiuni, 74 au fost „realizate deplin, iar altele 8 sunt în proces de realizare sau au fost amânate la solicitarea partenerilor externi”, a precizat Filip. Printre cele mai importante realizări au figurat reforma procuraturii (?) şi a sistemului de justiţie pe domeniul luptei cu corupţia (?). Iar printre cele mai serioase ne-realizări (restanţe), trecute pentru sesiunea de toamnă-iarnă, au fost menţionate pachetul de legi cu privire la sistemul financiar-bancar (problema problemelor), evaluarea ANRE şi a Băncii Naţionale, conformarea Consiliului Naţional de Integritate la normalitate şi Acordul de finanţare cu Fondul Monetar Internaţional, fără de care R. Moldova este, practic, moartă. Şi cu toate că restanţele pentru toamnă rămân mari şi deloc simple, Filip şi Candu au declarat public că Chişinăul a reuşit – lucrul poate cel mai important din tot ce s-a întâmplat în ultima jumătate de an, să recupereze încrederea partenerilor UE şi SUA. Dacă-i aşa, nota „10” pentru Candu şi Filip. Dar dacă a fost recuperată încrederea partenerilor de dezvoltare, de ce nu avem semnat până acum un nou Acord de finanţare cu FMI? Şi de ce a fost lăsat pentru la toamnă pachetul de legi cu privire la sistemul financiar-bancar, fără de care, se ştie, un Acord cu FMI este imposibil: se pun noi mize pe România? Pe vizita din august a premierului Dacian Cioloş la Chişinău? Faptul că Filip şi Candu ar fi semnat „împreună o scrisoare către comisarii europeni Federica Mogherine şi Johannes Hahn”, prin care i-au informat „despre realizările R. Moldova şi priorităţile ulterioare, inclusiv pachetul de legi privind sistemul financiar-bancar”, e o chestie de relaţie, dar faptul că niciunul dintre cei doi comisari nu au reacţionat în niciun fel la această scrisoare ridică, cel puţin, nişte semne de întrebare. Şi nu ştiu dacă asta face bine parlamentului şi guvernului.

Paralel cu raportul Candu-Filip, mai multe grupuri de experţi independenţi au elaborat şi alt raport, unul de monitorizare a gradului de implementare a agendei de reforme pentru aceeaşi perioadă, martie-iulie 2016, din care reiese că doar o treime dintre acţiunile pe care guvernarea trebuia să le întreprindă (în 13 domenii) pentru depăşirea crizei social-economice şi politice au fost realizate. Doar o treime. Mult mai sceptică vizavi de realizările Coaliţiei se declară opoziţia parlamentară. Foaia de parcurs privind agenda de reforme prioritare „este mai mult o foaie a fuduliei, dacă s-ar putea spune, fiindcă realitatea de la sine vorbeşte despre lucruri contrare”. De această părere este Vadim Pistrinciuc, vicepreşedinte şi deputat PLDM. Declaraţia a fost făcută în cadrul unui interviu pentru Europa Liberă. Pistrinciuc reproşează Coaliţiei de guvernare că demersul lor proeuropean nu este axat pe realităţi. „Integrarea europeană nu înseamnă doar apeluri, scrisori, foi de parcurs, foi de fudulie, dar înseamnă, de fapt, calitatea vieţii, nişte instituţii pe care cât de cât să poţi miza, abolirea justiţiei selective, cât mai multă transparenţă în instituţii – sunt foarte multe lucruri care, din păcate, degradează în R. Moldova la moment”, în timp ce guvernarea raportează realizări. Păreri similare împărtăşesc comuniştii şi socialiştii, chiar dacă aceştia o fac din considerente de rivalitate ideologică. Iar cei mai categorici la „note” sunt, ca de obicei, simplii cetăţeni. „Dacă aud că la guvern sau parlament s-au votat în cutare şi cutare perioadă 50, 70 sau 200 de legi şi din asta viaţa mea nu s-a schimbat cu nimic, nu mă interesează niciuna. E timp pierdut şi risipă de bani cu aşa legi şi aşa făcători de legi”. Este o opinie generalizantă, după o discuţie cu mai mulţi săteni într-o zi de duminică. Convine, nu convine, dar ea este expresia unei stări de spirit din societate, peste care nu se poate trece nici cu rapoarte şi nici cu vacanţele. În caz contrar, vom continua să trăim în lumi paralele. Şi în timp ce în rapoartele vom arăta ca nişte eurointegraţionişti zeloşi, în realitate vom rămâne nişte nostalgici de la marginea sau de la coada Europei.