Haos controlat
Evenimentele de la noi şi din Europa par să confirme multe teorii conspiraţioniste: se doreşte crearea haosului pentru a intensifica controlul din partea elitelor de la putere. Actuala criză a refugiaţilor este un exemplu viu. Lumea se miră: cum e posibil ca politicieni înţelepţi, cum e Angela Merkel, să permită astfel de situaţii, care ar putea fi îndreptate chiar împotriva electoratului lor?!
Mai ales statele din Occident (şi Rusia, iar în trecut Uniunea Sovietică, îşi joacă cartea sa) au făcut totul pentru a destabiliza ţările musulmane. Au divizat continentul african artificial după prăbuşirea colonialismului, pregătind solul pentru decenii de război civil, au livrat arme celor mai inumani dictatori, au dispersat „ajutor internaţional pentru dezvoltare”, o parte a căruia a mers direct în casa de război, au protejat, inclusiv prin ONU, tot felul de state autoritare.
Nu e o surpriză că majoritatea refugiaţilor provin din ţări care au fost bombardate ani de zile de forţele „binelui”: Afganistan, Irak, Pakistan, Somalia, Yemen, Libia, Siria. De ce apare anume acum valul de refugiaţi? Nici acest lucru nu e întâmplător. Or, Occidentul a eliminat în Libia, odată cu Gaddafi, bariera pentru imigrarea ilegală în Europa. Dictatorul libian, care pe parcursul mai multor ani a fost şi aliatul SUA (ajuta la interogarea/torturarea celor suspectaţi că ar fi terorişti islamişti, la fel cum şi Assad în Siria era cândva partenerul nostru), ajunsese cu premierul italian Berlusconi la înţelegerea de a stopa migraţia ilegală prin Libia. Pe de altă parte, Libia fusese, un timp, cea mai prosperă ţară din Africa de Nord, migranţii economici din zona subsahariană găsind acolo locuri de muncă comparativ bine plătite.
După „eliberarea şi democratizarea” Libiei în 2011 de către „coaliţia internaţională”, ţara, sfâşiată de război civil, s-a transformat într-un adevărat infern. Şi a devenit bază de operaţiuni pentru traficanţii de oameni. La fel şi Siria, după ce unele ţări din Occident antrenau şi dotau „luptătorii pentru libertate”, care ulterior, în mod miraculos, s-au transformat într-o parte a Statului Islamic (ISIS), ce face ravagii în întreaga regiune.
Acţiunile politicienilor de azi ridică vechea întrebare: răutate sau idioţie? Haosul economic şi politic creează multe „oportunităţi”. Europenii, speriaţi de fluxul necontenit de persoane care, de multe ori, arată puţin respect pentru valorile europene ale libertăţii, egalităţii de gen şi ale proprietăţii private, vor fi gata, mai degrabă, să-şi cedeze drepturile în faţa unui guvern autocrat. Aşa cum, după 11 septembrie, americanii s-au văzut deposedaţi de cele mai tradiţionale drepturi constituţionale, tot aşa şi haosul migraţional oferă „şansa” de a „restructura” Europa. Există două scenarii, la fel de neplăcute pentru societatea civilă: o centralizare mai puternică din partea birocraţiei UE, care va ignora şi mai mult temerile şi doleanţele cetăţenilor de rând în favoarea „marelui plan” (să nu uităm unde a dus planificarea societăţii în sec. XX), sau emergenţa naţionalismului radical prin politici economice protecţioniste şi violenţă xenofobă.
