Guvernanţii, jurnaliştii şi milionul
Marţi, 27 noiembrie, Parlamentul avea pe ordinea de zi un proiect de lege cu privire la protecţia datelor cu caracter personal. Un proiect important, care ne vizează pe fiecare. Dacă această lege ar fi votată aşa cum este ea, jurnaliştii de investigaţie ar trebui să îşi facă valiza imediat, căci riscurile şi limitările impuse de acest proiect de lege sunt inimaginabil de drastice. Dacă un jurnalist (ca şi orice altă persoană) ar putea fi găsit vinovat de divulgarea unor date cu caracter personal, amenzile ar putea un milion de lei.
Niciun jurnalist de investigaţie din R.Moldova (iar eu pretind că îi cunosc pe toţi cei adevăraţi) nu dispune de aşa bani şi nu ar putea plăti aşa taxe, decât dacă ar fi vândut pe piaţa neagră de organe. Dar nu despre sărăcia reporterilor este vorba, ci de intenţia autorităţilor de a-i face să tacă de frica amenzilor.
Când e justificat ca în interesul public să fie folosite datele personale? Pe jurnaliştii de investigaţie îi interesează mai puţin datele personale ale lui Eugen Doga sau Vasile Iovu. Pe ei îi interesează Pavel Filip, Andrian Candu, Igor Dodon. Nu, nu pentru că aceştia n-ar compune muzică, ci pentru că ei, şi mulţi alţii, au intrat de bună voie în sistemul întreţinut de bani publici, sunt plătiţi din bani publici şi, cel mai important, folosesc banii publici în numele cetăţenilor. În acest sens, orice lege care prevede transparenţa bunurilor publice trebuie să prevaleze asupra legislaţiei privind datele cu caracter personal. Or, proiectul de lege din Parlament, ar putea avea riscantul efect de limitare a posibilităţilor jurnaliştilor să scrie despre corupţie. Ai îndrăznit să scrii despre averile judecătorului X, despre afacerile deputatului Y, despre maşinile procurorului Z, despre imobilele ministrului N? Păi afacerile, averile, maşinile, banii spălaţi, bunurile nedeclarate sunt calificate de acest proiect de lege drept date cu caracter personal. Astfel, autoritatea publică ar putea solicita jurnalistului să şteargă aceste articole şi să plătească un milion de lei.
Situaţia cu milionul de lei nu e foarte nouă. Premierii operaţiei ”vrem un milion de la jurnalişti” au fost doi procurori de la Glodeni, care au cerut, în instanţă, în anul 2011 o asemenea sumă de la ZdG după publicarea unui articol întitulat ”Mită pentru procurori”. Judecătorul (unul despre care ZdG a scris anterior) le-a dat dreptate multă, şi a emis o decizie prin care impunea ZdG să transfere jumătate de milion de lei pe contul procurorilor. ZdG nu avea aşa bani. Tot ce avea ZdG erau nişte numere de telefon şi adrese de e-mail ale partenerilor de dezvoltare ai Republicii Moldova. Astfel, ZdG a atacat acea decizie a Judecătorie Centru, iar la Curtea de Apel şi CSJ nu am mai fost niciodată singuri: membrii redacţiei au fost însoţiţi în instanţe de reprezentanţi ai ONU, OSCE, Delegaţiei UE la Chişinău şi Ambasadei SUA. Era un grup frumos de oameni, care vorbeau multe limbi străine, iar judecătorii, când îi vedeau, îşi aminteau de solemnitatea actului de justiţie, de legi şi de dreptul şi obligaţia jurnaliştilor de a monitoriza justiţia. Peste un an, procesul a fost câştigat, CSJ decizând că ZdG nu trebuie să plătească nici un leu procurorilor şi că poate să scrie despre corupţie în continuare, folosind nume de procurori, poliţişti, guvernanţi, deputaţi, judecători, primari şi orice persoane publice, precum şi date despre averile lor ilegale. Dar asta nu a fost tot. După ce Reprezentanta OSCE pentru libertatea de expresie a făcut un şir de recomandări guvernului, sistemul de justiţie de la Chişinău şi-a revăzut modul în care erau judecate dosarele cu mass-media, iar în perioada următoare, instanţele nu au mai acceptat de la reclamanţi pretenţii financiare de milioane. După 2012, practic toate dosarele împotriva mass-media conţineau pretenţii financiare de un leu.
Această istorie de succes a luat sfârşit în 2015, când a început un nou declin, practic cel mai mare declin al libertăţii de expresie din istoria Republicii Moldova. Pe lângă dosarele în instanţă în care ni se cer din nou sute de mii de lei, acum autorităţile au decis să impună pedepse financiare de peste un milion, care ar trebui plătite fără proces judiciar şi fără drept de apel.
Astăzi, 29 noiembrie 2018, la Chişinău se află Harlem Désir, reprezentantul OSCE pentru libertatea presei, care va participa la Forumul Presei, un eveniment foarte interesant, la care participă sute de jurnalişti şi de care fug toţi oficialii de stat. Ar fi cazul ca poftele statului de a încasa milioane de la reporterii care scriu despre corupţie şi banii publici, să fie temperate, prin reiterarea standardelor.
