EDITORIAL Ce reprezintă diversitatea în Moldova. Exercițiu de comunicare în era globalizării
Trăim în apartamente comuniste. Aceste apartamente sunt structuri rezidențiale ale atitudinilor sociale. Ele ne cresc cetățeni de onoare, cu valori și cu certitudinea traiectoriei în viață. Sau poate anume ele ne conformează „valorilor” prestabilite, anume creștinești, ale familiei tradiționale și ale naționalismului. Apartamentele comuniste au parametri specifici. Dar când studiile m-au adus la 16 ani în capitala Vestului, am descoperit că valori sunt atâtea câți oameni în lumea asta. Iar lumea noastră e mai mare decât am învățat la lecțiile de geografie.
Luna iunie marchează luna istoriei comunității LGBT. Totuși, etapa de celebrare a comunității și a susținătorilor acesteia la Chișinău o simt diferită față de Londra, unde mi-e a doua casă. Aici încă luptăm pentru simplul drept de „a iubi” și „a fi”. Acesta este un proces cognitiv de evoluție psihologică a noastră ca societate, întru diversificarea standardelor sociale, poate chiar lichidarea acestora. Bine, deja de câteva decenii Organizația Mondială a Sănătății a descalificat homosexualitatea drept o tulburare mintală. Atunci, dacă argumentul medical este declarat nul, de ce entitățile religioase opun rezistență, iar primarul capitalei interzice manifestația de celebrare a lunii istoriei comunității LGBT?
Două dintre abilitățile de supraviețuire ale creierului uman care ne joacă festa mult prea des sunt confortul în modelele obișnuite de gândire și catastrofarea necunoscutului. Vor dispărea familiile tradiționale! Copiii nu vor mai avea mamă și tată! De fapt, nici copii nu vor mai fi născuți, fiindcă toate cuplurile decid că vor pisici în schimb! Crearea prematură a scenariilor de evoluție a acestor schimbări sociale derivă din frica noastră de modificare a status quo-ului. Dar, în acest context, e important de menționat că persoane homosexuale, bisexuale, trans, queer și altele care fac parte din LGBTQ+ au existat mereu. Ele sunt asuprite timp de secole pentru confortul pe care societatea îl găsește în stabilirea unei structuri sociale simplificate.
Diversitatea Moldovei constă preponderent în cele două limbi vorbite: româna și rusa, în minoritățile naționale (aproximativ 24.9%), dintre care majoritatea au proveniența etnică a teritoriilor vecine țării noastre. Iar diversitatea religioasă e cu atât mai mică, 96.8% din populație declarându-se ortodoxă. Altfel zis, diversitatea socială a Moldovei este mică. Atunci cum se face că având aceste statistici la îndemână, se perpetuează conflictele sociale de ordin identitar?
În momentul în care s-a produs mișcarea globală la sfârșitul sec. XX către un sistem politic și economic liberal, rolul statului a fost modificat. Dacă până atunci diferențele sociale constau în distincțiile pe bază de statut economic, iar statul avea un rol activ în promovarea acestei egalități, acum el se implică în determinarea nivelului de independență a indivizilor și a sectorului privat. Respectiv, puterea politică a statului rezidă în aspecte sociale ce țin de identitate. Atunci cum credeți că un stat corupt își va utiliza această putere? Într-un sistem politic în care motivația liderilor pentru putere în stat este dubioasă, diversitatea socială, împreună cu neclaritățile identitare implicite, este instrumentalizată pentru a crea un sector de populație, de obicei extremist, care își oferă voturile necesare pentru perpetuarea puterii liderului. Declarațiile politice de ordin identitar fac apel la apartenența individuală a fiecăruia, la motivele existențiale, acestea declanșând frica individului de a-și pierde înțelegerea sau controlul asupra propriei realități.
Deși în Moldova diversitatea este minimă, se încearcă totuși să fie fabricate alienări lingvistice, să se izoleze teritorial comunitățile minorităților etnice și să se promoveze elitismul culturii noastre. Dar acest fapt nu ne pregătește societatea pentru procesul de globalizare care deja e în curs. Globalizarea e inevitabilă, la fel ca și liberalizarea drepturilor comunității LGBT. Indiferent câte proteste ale preoților din Moldova se vor desfășura ca antimanifest al marșurilor LGBT, indiferent câți lideri populiști vor încerca să implementeze politici de reducere a migrației, traiectoria istoriei e scrisă. Totuși, în circumstanța în care țesătura socială a țării care ne-a format ideologiile este una relativ omogenă, lipsa expunerii la reprezentanți ai diferitor valori ne privează de abilitatea de a empatiza cu diferențele altor oameni. Aici se perpetuează opoziția dintre cetățenii lumii. Fricile vor umple golurile necunoașterii, căutând, în loc să găsească adevărul în oamenii care îl trăiesc, să își colecteze exemple unitare de susținere a propriilor concepții.
Noi luptăm pentru integrarea europeană, care nu ține doar de guvern și de abilitatea acestuia de a revitaliza economia și instituțiile statului. Ea ține de dobândirea unei coeziuni sociale paneuropene. Procesul presupune un proces de readaptare a interacțiunii interumane, în care expresiile și opiniile peiorative nu-și mai au locul. Acest fapt nu e o curbare a libertății de exprimare, ține doar de respect și empatie. În 2023, a compara o persoană afro-americană cu o maimuță, a utiliza „ești Down” drept o înjurătură sau a zice că susții comunitatea LGBT atât timp cât nu-i vezi cum se sărută în public, este cel puțin ignorant. Totuși, anume din acest motiv am numit această tranziție un proces. Ea vine în etape de autosesizare, cenzurare a vorbirii colocviale și ulterior, de dobândire a unei inteligențe de interacțiune socială. Acest tip de comunicare trebuie antrenat, testat, discutat. Iar discutat el trebuie nu cu oamenii imediat apropiați care îți împărtășesc loial opiniile, ci cu cei care trăiesc realitatea pe care tu încă nu o înțelegi.
Eu cred în oameni și în abilitatea noastră de a iubi. Dacă te așezi la o cafea cu un alt om, care te va purta prin viața lui, a familiei sale, povestindu-ți poate despre cum familia lui a fugit de guvernarea talibană din Afganistan, pentru ca surorile lui să aibă acces la educație, cum te vei simți? Vei continua să condamni imigranții de culoare? Eu i-aș îmbrățișa povestea. Nu cred că este nimic mai puternic decât puterea de conectare cu un alt om și empatia cu povestea lui/ei. Povestea mea a început în apartamentul unui bloc comunist și acum continuă în orașul unde am acces la cele mai diverse povești ale cetățenilor lumii. Încă învăț și eu în fiecare zi să fiu mai tolerantă, mai incluzivă și mai iubitoare.
