EDITORIAL Aprilie – luna acceptării autismului. Ce acțiuni concrete poți face pentru a susține persoanele cu autism?

Știu că atunci când nu ai o persoană cu dizabilitate în familie, probabil că nu te informezi conștient despre acest subiect și nu prea cunoști ce poți face pentru a ajuta. Te gândești că e bine că nu mi s-a întâmplat mie și îți continui drumul tău, dar nu trebuie neapărat să fie așa. 

Aprilie este luna conștientizării și acceptării autismului, una dintre cele mai răspândite dizabilități intelectuale în lume, cu o incidență de 1 la 44 de persoane și este un bun exercițiu de empatie și solidarizare. Este greu să vii cu îndemnuri pentru aceste cauze, căci nu privește pe toată lumea și poate trezi un sentiment similar cu acțiunile de caritate ce se întâmplă de sărbători. Cum a venit, așa a plecat luna autismului sau aceleași zile semnificative ca Paștele sau Crăciunul. Dizabilitatea este un subiect mai nepopular, pentru că societatea se confruntă cu probleme pe care le consideră mai grave, dar când vom putea spune cu tărie că Moldova este o țară prielnică pentru persoanele cu dizabilități, atunci vom ști că avem o țară dezvoltată.

Familiile persoanelor cu dizabilități merită să aibă o comunitate informată și empatică în jurul lor, care să le poată oferi ajutor și susținere atunci când au nevoie. Una dintre cele mai dureroase și invocate probleme cu care se confruntă aceste familii este lipsa de acceptare din partea societății și sentimentul de neapartenență creat de atitudinea discriminatorie și de lipsa de incluziune. În acest editorial am încercat să mă gândesc la mai mulți actori din jurul persoanelor cu autism și să sugerez câteva sfaturi pe care aceștia ar fi bine să le urmeze. Eu sunt sigură că oricine va citi acest articol se va regăsi și va extrage un îndemn la acțiune pe care să-l poarte cu sine și să-l implementeze.

Vreau să invit persoanele din funcții publice, fie ele parlamentari, primari sau miniștri, să-și folosească puterea de decizie pentru a ajuta copiii și adulții cu autism, prin alocarea eficientă a fondurilor și prin promovarea politicilor prietenoase și utile. În R. Moldova nu există o statistică consecventă și atât timp cât problema nu este analizată la nivel înalt, rămâne de văzut cât de departe vor să meargă părinții copiilor cu autism pentru a le realiza drepturile. Deciziile luate cu privire la calitatea educației incluzive și a sistemului medical influențează nemijlocit persoanele cu autism și chiar sper ca în elaborarea politicilor publice se vor  lua în considerare inclusiv drepturile persoanelor cu autism.

Un alt editorial ar merita și specialiștii(tele) care sunt alături de copiii cu autism în procesul lor de reabilitare prin terapie, logopedie, înot și alte servicii. Vreau să le mulțumesc celor care își fac munca onest și care trăiesc istoria fiecărui copil care trece prin cabinetul lor. Știu că nu este ușor să ai responsabilitatea asta de a reprezenta speranța în ochii multor părinți.  Dar aici trebuie să menționez că unii specialiști trădează această încredere. Dacă ești doctor/doctoriță sau specialist(ă) care interacționează cu persoane cu autism și citești acest editorial, sper că poți spune onest că expertiza pe care tu o oferi cu adevărat își merită banii, iar ce se întâmplă după ușile închise chiar aduce o contribuție. Deseori, cele mai mari investiții financiare ale familiilor sunt orele de terapie și în cazul autismului, intervenția rapidă și eficientă este foarte importantă. Copiii cu autism nu au, din păcate, timp de pierdut pe specialiști care nu cunosc responsabilitatea muncii lor și care doar profită pe seama familiilor ce contează pe cunoștințele și ajutorul lor.

Dacă ești profesor sau profesoară într-o clasă în care este înscris un copil cu autism, asigură-te că vezi asta ca pe o oportunitate de învățare și nu ca pe un obstacol. Nu îl lăsa să fie discriminat și nu-l exclude din proces, pentru că ceilalți elevi pot prelua multe lecții despre nediscriminare, egalitate și diversitate din această experiență. Fiecare copil cu autism merită să aibă prieteni, colegi care îl susțin, însă aceștia trebuie să fie ghidați de un pedagog pe măsură. Faceți ca educația incluzivă să devină realitate în sălile de clasă!

Iar părinților și familiilor copiilor cu autism vreau să le urez răbdare și timp pentru a-i putea susține cum știu ei mai bine. Descoperiți-vă copilul și priviți în ochii lui mai departe de diagnoza de autism. Există viață și dincolo de dizabilitate și vă îndemn să o trăiți!

Da, tu s-ar putea să nu interacționezi cu persoanele diagnosticate cu autism zi de zi, dar tu creezi societatea din care ele fac parte. Votează politicieni care au în scopurile lor incluziunea persoanelor cu dizabilități, distribuie materiale informative, donează pentru inițiative, fii empatic(ă). Tu, oricine care citești acest articol, poți deveni un ambasador/ambasadoare a persoanelor cu autism prin lucruri mici. Fiecare din noi are nevoie de o comunitate, iar tu, la rândul tău, vei găsi oameni în a ta care vor crede în tine și vor apăra interesele tale, pentru că le pasă. Te invit să-ți pese și ție de persoanele cu autism și să fii parte din comunitatea lor!