De ce nu-l invit pe Luca în Moldova?

Luca e fostul meu coleg de liceu din Italia. E un prieten bun. Un băiat inteligent. Stăteam zile în şir, de la 9 dimineaţa până la 11 seara, şi repetam împreună fotosinteza, ADN-ul şi alte chestii plictisitoare pentru lecţia de biologie. Am rămas buni prieteni. Eu am venit în Moldova, iar el îşi continuă studiile în Italia.

Este student, învaţă bine, îi place filosofia. Ar vrea să viziteze Moldova, să vadă ţara mea. Ştiu că-i va plăcea Moldova, îi vor plăcea bucatele şi natura de aici. Aş vrea să vină, să vadă că aşa cum Italia ne-a acceptat pe noi, şi noi suntem ospitalieri cu italienii. Dar, totuşi, i-am dat de înţeles bunului meu coleg Luca să nu vină. Pentru că Luca vrea să vină cu Matteo, partenerul lui.

Mi-i dor de colegii mei de liceu, mi-i dor de Luca. Ţin la el. De aceea, consider că pentru el ar fi o experienţă periculoasă să meargă de mână cu prietenul său pe o stradă din Chişinău. În societatea noastră prejudecăţile sunt mai puternice decât omenia. Suntem intoleranţi faţă de persoanele gay, faţă de persoanele de altă culoare, etnie sau religie.

Această societate care încearcă să se protejeze de „răul diversităţii” se agresează pe dinăuntru. Noi, moldovenii, acceptăm cu uşurinţă, ba chiar deseori suntem mândri de mojicii care-şi înşală şi îşi bat soţiile, care-şi agresează copiii, care fac abuz de alcool, care înjură în public.

Privim cu un oarecare calm la cazurile de viol, nu suntem scandalizaţi în faţa adolescenţilor cu sticla de votcă în mână, nu ne deranjează politicienii care se joacă de-a ”na şi ţie dă şi nie, nu scri nică pe hârtie”, ne complăcem în această cultură sau subcultură a dezmăţului, agresiunii şi corupţiei. Doar homosexuali nu, pe ăştia nu-i acceptăm.

Noi, cei care mergem la cumpărături la Milano ca să ne etalăm hainele de la Dolce&Gabbana, ne facem selfie cu iPhone-ul chiar şi în camera de baie, noi, care mergem la karaoke să-l imităm pe Dima Bilan, ignorăm cu inocenţă faptul că aceste distracţii la modă sunt create de personalităţi care sunt homosexuali. Da, homosexualii pot fi creativi, talentaţi, ei muncesc, plătesc impozite şi contribuie ca şi toţi ceilalţi la prosperarea societăţii.

Moldovenii, însă, preferă să nu observe acest fapt. Pentru noi e ok să mergi prin Paris alături de un tunisian, să mănanci un hotdog alături de un afro-american undeva prin Chicago, să mergi în metroul din Roma lângă un cuplu gay. Ceea ce nu este ok pentru noi este ca aceştia să meargă alături de noi prin Moldova. Acasă acceptăm să tolerăm alcoolicii, agresorii, criminalii.

Pretindem ca Europa să ne accepte aşa cum suntem, în timp ce noi îi respingem pe cei care sunt ca noi, dar îi vedem altfel. Îmi doresc ca Luca să vină şi să vadă o Moldovă deschisă, fără prejudecăţi, o Moldovă în care nu este important dacă eşti LGBT, de altă religie sau de altă culoare, ci este important doar faptul că eşti om. Eu, cum a zis şi Einstein, aparţin unei singure rase – cea umană – şi consider că toţi au dreptul să iubească şi să fie iubiţi.

Alina  PISICĂ