EDITORIAL „Dar voi chiar puteți călători liber în Europa?” Moldova, văzută din Caucaz
Scriu aceste rânduri de la Erevan, capitala Armeniei, în timp ce la Chișinău e aproape de start Summitul UE – Republica Moldova. Aparent, nu ar exista vreo legătură între summitul de la Chișinău și orice eveniment din Armenia, dar câteva zile petrecute în această țară din Caucaz m-au făcut să privesc cu alți ochi agenda europeană a Republicii Moldova.
Zilele trecute, serviciile de securitate ale Armeniei au arestat câțiva clerici din vârful piramidei bisericești. Acuzația este gravă: complot împotriva Guvernului. Pe 25 iunie, forțele de securitate armene l-au arestat pe Bagrat Galstanyan, arhiepiscop al Bisericii Apostolice Armene, apoi arhiepiscopul Mikael Ajapahyan a fost adus în fața autorităților – pentru aceleași acuzații. Înaintea acestor doi, a fost arestat recent și miliardarul ruso-armean Samvel Karapetian, care chemase deschis pe rețelele sociale la deturnarea Guvernului Pașinean. Pare destul de cunoscută simbioza dintre capii bisericii ortodoxe și oligarhii pro-ruși, nu-i așa?
La Erevan se vorbește despre „mâna Moscovei” în aceste comploturi, iar oamenii din Moldova, Ucraina, Belarus, Georgia știu ce ar putea însemna asta. Doar că la Erevan, ecuația rusească e mult mai complicată.
Armenia are 4 vecini: cu Azerbaidjan și Turcia are cele mai lungi porțiuni de hotar – la est și vest, un segment scurt la sud – cu Iran și la nord – se învecinează cu Georgia. Armenia nu are hotar direct cu Rusia, dar, deseori, lucrurile se întâmplă de parcă ar avea. O armată rusă instaurată pe teritoriul Armeniei încă în 1941 este prezentă acolo și azi (lângă Gyumri). Iar relațiile directe cu cei 4 vecini ai săi sunt foarte mult influențate de relația Rusia–Iran, Rusia–Azerbaidjan, Rusia–Georgia. Pe lângă asta, Armenia are o dramă istorică în relația cu Turcia, după masacrul din 1915, iar disputele cu Azerbaidjanul sunt ca o rană vie după războiul din Nagorno-Karabah – au hotarele închise, nu au vame comune și nu călătoresc unii la alții. Singurul vecin al Armeniei cu care avea relații calde, prietenești era Georgia, dar și acolo Moscova a preluat agenda politică.
„Și voi, acolo, în Moldova, chiar puteți merge liber, fără vize, în Germania, în Franța, în țările bogate ale Europei?” m-a întrebat un taximetrist armean, în timp ce mă ajuta să ajung la niște evenimente în Erevan. I-am zis că deja mai mult de un deceniu noi nu mai avem nevoie de vize în țările UE, dar că nu ne oprim aici, căci în 2022 am devenit oficial stat candidat UE și deja de un an au început negocierile. Iar săptămâna curentă are loc și un prim summit UE-Moldova. Erjanik, așa îl cheamă pe șoferul armean, a venit cu următoarea întrebare: „Dar războiul rusesc din Ucraina cum vă afectează? Nu cad bombe și peste voi?”
I-am spus că războiul rusesc ne afectează, chiar dacă nu avem hotar comun cu Rusia, căci ne mai pică și drone, ne mai plouă cu amenințări de la Moscova, ne vin nonstop mercenari politici cu kulioace de mită, care, apropo, deseori ajung în Moldova prin Erevan. Or, aeroportul din Erevan găzduiește curse de la Moscova și de la Chișinău, în timp ce Moldova nu mai are nicio cursă directă cu Rusia.
Erjanik mi-a spus că a lucrat cândva la Moscova, în construcții, dar e bucuros că și-a găsit de lucru acasă, în țara sa, și nu mai vrea să revină niciodată în Rusia. Zice că s-a simțit mereu un om de mâna a doua acolo, umilit, muncind din greu și stând departe de familie. Acum are loc un fenomen invers: armenii nu prea mai pleacă la munci în Rusia, în schimb, tot mai mulți etnici ruși vin la Erevan – hotelurile, restaurantele, chiriile sunt pline de cetățeni ruși. Fug de recrutare la război sau de probleme penale, fiscale, de represiuni, de multe alte situații care le afectează viața.
Stând la o discuție cu un grup de jurnaliști de investigație din Armenia, am împărtășit problemele, care sunt deseori comune, dar și posibilele soluții. O problemă comună pentru noi a fost stoparea finanțărilor SUA pentru mass-media independentă. Doar că la Chișinău s-au implicat imediat să acopere golul mai multe state europene: Danemarca, Cehia, Estonia, alte fonduri administrate de organizații europene. Constat că jurnaliștii din Armenia nu au beneficiat de acest privilegiu: de a fi vecini cu statele UE, de a merge fără vize în UE, de a accesa granturi europene.
Cândva, în 2009, R. Moldova, Armenia, dar și Ucraina, Georgia, Belarus și Azerbaidjan, au pornit pe calea europeană din același punct: prin lansarea Parteneriatului Estic al UE cu cele 6 state. Atunci, Moldova era cea mai mică, mai săracă și mai necăjită. Azi, Moldova e de departe campioana Parteneriatului Estic și a avansat cel mai mult pe agenda sa de stat candidat. Moldova e acum alături de Ucraina, care e foarte afectată de război, dar la ani distanță de Armenia, cu atât mai mult de Azerbaidjan și Belarus, iar Georgia se rostogolește și ea înapoi spre lumea rusă.
Știu, în Republica Moldova sunt foarte multe de îmbunătățit, de dezvoltat, de reformat. Dar să nu uităm ce pași giganți am făcut în față în comparație cu alte state din vecinătate. Moldova are un mare noroc să aibă hotar cu UE și să nu aibă hotar cu Rusia, să aibă hotar cu România, stat membru UE și cu Ucraina – țară candidată. Moldova are marele nenoroc să fi fost ruptă cândva de România și să fie atacată de Rusia nonstop într-un război hibrid. Iar aici trebuie să muncim pe ogorul educațional și informațional în fiecare zi.
Tot la Erevan, am comunicat cu reprezentanții PractNet din Estonia despre pașii pe care urmează să îi facă societatea din Moldova, Armenia etc. ca să avanseze mai rapid spre UE. „Trebuie să explicați cât mai bine cetățenilor ce înseamnă integrarea în UE, avantajele și posibilitățile care se deschid. Oamenii vor înțelege mai bine și vor pune umărul. Așa am făcut noi”, ne-a spus Tiina Ilsen de la PractNet din Estonia.
