Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Dacă sectorul public ar funcţiona…

Dacă sectorul public ar funcţiona ca o companie de asigurare

Mai ales economiştilor cu tentă socialistă le place să descopere mereu noi „greşeli ale pieţei”, justificând astfel o lărgire progresivă a influenţei statului. Pe de altă parte, secolul XX, dar şi ultimele episoade autohtone, arată că mult mai periculoase pot fi greşelile statului.

Suntem tentaţi să presupunem că delapidările de fonduri, corupţia, incompetenţa şi arbitrarietatea ar fi doar o prerogativă moldovenească. Şi desigur la vecinii noştri post-sovietici (deseori cu ambiţii neo-sovietice) e clar că situaţia va fi una proastă. Se întâmplă, însă, şi la case mai mari. Să luăm cazul cu Afghanistanul. Presa americană a dezvăluit anul acesta un scandal de proporţii. Din 2002, Congresul American a alocat 102 bilioane de dolari în mod special pentru reconstrucţia Afghanistanului; din care 66 de bilioane au mers prin Pentagon. Recent, Inspectorul General Special pentru Reconstrucţia Afghanistanului (organul de control al statului american) a cerut ca militarii să-şi justifice cheltuielile. S-a dovedit că 45 de bilioane de dolari nu pot fi documentaţi!

Problema nu constă doar în existenţa anumitor oligarhi corupţi, ci în existenţa unui monopolist de stat. Desigur, pot fi oameni mai buni sau mai slabi la conducere, şi în ultimul caz cu atât mai rău. Dar orice monopol va aduce pagube: preţuri mai înalte pentru servicii mai proaste. Să ne uităm la serviciile de bază ale statelor moderne. Filosofii libertăţii din Europa şi America au fost, în marea lor majoritate, de acord că funcţia primordială a statului este să-şi protejeze cetăţenii (faţă de agresorii din ţară şi din exterior) şi să „producă” justiţie în caz de conflict. Apoi, bineînţeles, social-democraţi şi socialişti de toate culorile (de fapt, aproape toate partidele contemporane) mai adaugă tot feluri de gratuităţi: medicină, străzi, transport public, cultură, învăţământ etc., etc.

Cetăţeanul plăteşte impozite pentru a fi asigurat şi a primi anumite servicii. Ce ar fi dacă statul ar fi o companie de asigurare? S-ar întâmpla lucruri ciudate: statul ar fi nevoit să recompenseze fiecare victimă a unei crime sau a unui accident rutier, fiindcă nu a asigurat suficient securitatea în spaţiul public. O companie privată de asigurare, abilitată cu protejarea clienţilor, ar face tot posibilul pentru a spori criminalitatea. Urmărind profitul, va încerca să diminueze plăţile destinate despăgubirilor. Actualmente, dacă cuiva i se fură maşina, dacă o femeie este violată, mai ales într-un parc public, dacă se strică un camion din cauza gropilor, ”managerul” bunului (al străzii, al parcului etc.) nu poartă nicio răspundere financiară.

E clar că conceptul transformării aparatului birocratic al unui stat într-o companie de asigurare performantă este o iluzie. De aceea, ne putem permite să filosofăm şi mai departe: ce ar fi dacă pe teritoriul unei ţări cetăţenii ar avea dreptul să aleagă la ce companie de asigurare să apeleze pentru protecţie? Să ne imaginăm că toate ţările lumii ar permite obţinerea cetăţeniei lor cu uşurinţă. Atunci cetăţeanul de rând ar putea face alegerea, întrebându-se: ce „companie” îi oferă cele mai bune servicii la cel mai avantajos preţ? Actualmente, avem deja situaţia în care mulţi deţin paşapoarte ale altor ţări: România, Ucraina, Federaţia Rusă etc. Dar: relaţia între deţinătorul paşaportului şi ţara emitentă este cu totul altceva. În cazul nostru ipotetic, deţinătorul unui paşaport străin, să spunem din Costa Rica, va trebui să achite şi impozite în Costa Rica, la ratele impozitelor de acolo. În schimb, Guvernul din Costa Rica ar trebui să-i asigure ”clientului” său în R. Moldova anumite servicii. E clar că nu va putea face asta direct, violând suveranitatea teritorială a Republicii Moldova (bineînţeles, există şi state ca Federaţia Rusă, dar şi unii hegemoni vestici, care invadează ţări independente sub pretextul protejării cetăţenilor lor de acolo). Dar nici economic nu ar fi raţional. Dacă mai mult de 190 de state din lume şi-ar crea propriile agenţii prestatoare de servicii la noi. De aceea, vor fi obligate să delege cuiva protejarea clienţilor lor: ar putea transfera direct în bugetul poliţiei sau ar putea încredinţa sarcina dată unei agenţii private de pază din Moldova. Acest caz, iluzoriu desigur, ar avea multe efecte benefice: multe ţări străine ar fi nevoite să coopereze (chiar dacă sunt din tabere geopolitice opuse) în selecţionarea celor mai competente agenţii de servicii de protecţie. La rândul lor, cetăţenii îşi vor încredinţa securitatea mai degrabă ţărilor vestice decât autocraţiilor estice, în timp ce organe şi personalităţi corupte vor fi eliminate din sistem.