„Cuvântul care îmi poartă onoarea”
Ce înseamnă o normă a exprimării? Un ansamblu de condiţionări socioculturale, impuse subiectului vorbitor în utilizarea limbii naţionale. Normele limbii literare se creează prin selectare, fiind acceptate anumite elemente ale limbii, altele fiind excluse. Astfel apar normele, care se fixează în gramatici, dicţionare (ortografice, ortoepice, explicative, de sinonime etc.). Astfel apare şi răspunsul la întrebarea: ce este greşeala? Încălcarea normei. De ce se încalcă norma?
Prima cauză e condiţionată de instruirea insuficientă şi se observă la rostirea greşită a unor cuvinte: măcieş (corect – măceş), păengeniş (*păienjeniş), sprigin (*sprijin), tost (‘*toast), studio (studiou), angro (en gros), recetă (reţetă), lengerie (lenjerie), leger (lejer), a se gena (a se jena) etc. A doua cauză se referă la comoditatea vorbitorilor, adică la nedorinţa acestora de a face eforturi lingvistice pentru rostirea corectă a cuvintelor. Ex.: dificienţe (*deficienţe), profiţia (*profeţia), inciclopedie (*enciclopedie), ixamine (*examene), difinitiv (*definitiv), tiorie (*teorie). Aceste greşeli ţin de fenomenul fonetic, care apare prin închiderea sunetului „e ” neaccentuat.
Bilingvismul român-rus, atestat în R.Moldova, a influenţat nefast limba română vorbită între Prut şi Nistru şi a produs calcuri lingvistice de care nu ne putem debarasa. Ex.: petrecerea seminarului/desfăşurarea seminarului; obiecte în sumă de…/obiecte în valoare de…; citeşte lecţia/predă lecţia; bal mediu/notă medie; oformarea documentelor/perfectarea documentelor.
Influenţa limbii ruse se observă şi în cuvintele ce conţin diftongii „oa”, „ua” – trotuar, coafură, culoar, fermoar. Unii vorbitori separă diftongii, rostind greşit: trotu-ar, co-afură, culo-ar, fermo-ar. Tendinţa aceasta era susţinută şi de unele dicţionare normative din R. Moldova, care propagau falsa teorie a existenţei limbii moldoveneşti.
Cunoaşterea termenilor lexicali e o ştiinţă, iar aplicarea lor cotidiană e o artă. Pentru a o poseda, vorbitorii trebuie să cunoască sensurile cuvintelor, pentru a se debarasa de comicul verbal. Cele mai frecvente confuzii se produc la inserarea greşită a paronimelor într-un context: cum parcurge testarea/ corect – cum decurge testarea; persoane infestate cu HIV/persoane infectate cu HIV; teză de doctorant/teză de doctorat; tastiera computerului/tastatura computerului; a tapa la computer/a tasta la computer etc.
O greşeală frecventă în uzul cotidian reiese din confundarea termenilor rută/cursă. De aceea vom specifica sensul acestora: 1. rută – traseu parcurs de cineva. 2. cursă – drum străbătut de un curier sau de un vehicul pe acelaşi itinerar, după un orar stabilit; vehicul care parcurge un astfel de traseu.
O altă greşeală de exprimare e pleonasmul (repetarea inutilă a unei expresii ce dublează sensul), ce poate fi auzit frecvent atât în convorbirile conaţionalilor noştri, cât şi în discursurile acestora: a colabora împreună/ a colabora; polemică contradictorie/polemică; performanţă supremă/ performanţă etc.
Unii vorbitori nu se pot debarasa de exprimări arhaice nici astăzi, deşi trăim deja în mileniul trei. Utilizarea excesivă a arhaismelor denotă un nivel insuficient de însuşire a limbii române: au făcut cunoştinţă cu noua lege/au luat cunoştinţă de noua lege; pentru a face cunoştinţă cu situaţia/ pentru a lua cunoştinţă de situaţia; brâu de securitate/cordon de securitate; viză de reşedinţă/viză de domiciliu etc.
Ştim că limba română este de o muzicalitate şi expresivitate deosebită, de aceea ar trebui să insistăm la perfecţionarea „veşmântului fiinţei noastre”, ca să putem, fiecare în parte, să spunem „cuvântul meu îmi poartă gândurile şi onoarea”.
Nina Dodon, Liceul "Litterarum", mun. Chişinău mob 069088212
