Cum judecăm jurnaliștii?
Săptămâna viitoare, ZdG trebuie să compară din nou în fața instanței. Igor Dodon ne-a acționat în judecată, pe vremea când era președinte de stat, nemulțumit de articolul de investigație despre vacanțele sale scumpe.
De atunci s-au întâmplat multe lucruri: Igor Dodon a avut noi și noi vacanțe, ba chiar fotoliul său prezidențial a devenit vacant cu aproape un an în urmă. Mai mult decât atât, cererea în instanță împotriva ZdG a fost scrisă de către unul dintre avocații lui Dodon, Ghenadie Țepordei, care a fost numit în funcția de șef al Agenției Proprietății Publice în ziua în care ZdG a primit plicul cu cererea prealabilă.
A trecut un an și jumătate de atunci, dar procesul nu a avansat. Unele ședințe au fost amânate din cauza că președintele Dodon și-a schimbat avocații. Așa s-a întâmplat și la ultima ședință. Recent, Ghenadie Țepordei a părăsit Agenția Proprietății Publice, deci fostul președinte și-ar putea recăpăta unul dintre avocați. Totuși, timpul consumat în instanță de către toate cele trei părți (reclamantul, pârâtul și însăși instanța) se pare că nu-l măsoară nimeni, prezumându-se că dacă ai timp să scrii investigații, atunci automat trebuie să ai timp de procese, bani de avocați, răbdare de fier.
Avem și nu avem. Pentru moment, pe rol, redacția ZdG are vreo 6 dosare, plus câteva cereri prealabile. Pentru asta trebuie să dedici în fiecare lună timp, să analizezi scrisori kilometrice, să discuți cu juriștii, să eliberezi procuri, copii de pe acte, să ții evidența și să te întrebi de fiecare dată de ce nu ne acționează în instanță țăranii, învățătorii, brutarii, medicii, dar ne acționează în instanță politicieni, cum ar fi Dodon, Cavcaliuc, Ghelici și alte persoane cu statut public îndoielnic.
Redacția ZdG nu are un serviciu juridic, pentru că nu a ajuns să aibă atâta timp și bani, dar în cei 17 ani a înțeles câteva lucruri: procesele descurajează jurnaliștii tineri, îi face să privească sceptic la posibila victorie în actualele instanțe. Totodată, există foarte puțini avocați specializați pe libertatea de expresie și mass-media. Îi putem număra pe degetele de la o singură mână. Pentru că asta nu a fost o prioritate nici pentru avocați, nici pentru societate.
Cine în mass-media mai are procese în ultimii ani? Doar câțiva jurnaliști de investigație. Restul presei fie nu abordează subiecte grele ce țin de corupția politică, fie face copy-paste de la jurnaliștii de investigație, declinându-și responsabilitățile, fie activează chiar sub auspiciile politicienilor corupți.
Jurnalismul de investigație a fost abandonat, singur în fața corupților, să se descurce cum poate. În general, cine mai face jurnalism de investigație în acest stat? Câteva mănunchiuri de reporteri, care se sufocă de plângerile cetățenilor, de limitările guvernărilor, de procese judiciare, astfel încât nu mai reușesc nici măcar să spună că se sufocă. Ei tac și fac cât pot. Pe ei nu-i veți vedea prea des pe scene, la tribune, în studiouri, ei sunt discreți și încărcați de muncă.
Jurnalismul de investigație este un lux pentru orice țară, darămite pentru un stat decimat de corupție, cum e R.Moldova. Chiar și așa, ei sunt cel mai frecvent judecați, pe bune. Ei sunt cei care trebuie să compară cel mai des în fața instanțelor, în ochii judecătorilor, despre care au scris tot ei, jurnaliștii de investigație.
Pe acești jurnaliști ar trebui să îi judece cititorii, publicul, nu politicienii și judecătorii corupți. Iar pe politicieni, pe judecători și pe procurori ar trebui să-i judece tot cetățenii. Lucrurile însă sunt departe de a fi inversate în acest mod.
Nu e cazul să ne plângem, există state unde jurnaliștii sunt condamnați la moarte, fără să fie judecați. Este absolut devastator să fii jurnalist în Afganistan, Iran, Turcia, Rusia. Zilele trecute, m-a șocat un titlu din presa slovacă: poliția a pornit o anchetă asupra unor jurnaliști de investigație pentru faptul că ar fi publicat date secrete, anchetând omorul unui coleg de-al lor. Există oare date secrete atunci când omorul unui jurnalist de investigație nu este elucidat de ani buni?
Zilele trecute chiar și jurnaliștii de investigație de la New York Times au primit o citație de la fostul președinte al SUA, Donald Trump. Acesta nu este mulțumit de investigația privind evaziunea fiscală a lui Trump, istorie publicată în 2018. Privim în jur și mergem mai departe. Viitorul e cel mai bun judecător.
