Cine și de ce pleacă din Guvernul Chicu?
În ultimele zile, câteva decizii private, luate de niște tineri funcționari, mi-au adus nu doar satisfacție, ci și speranță că demnitatea, curajul și principialitatea nu ne-au părăsit de tot.
Mai întâi, am cunoscut decizia președintelui Asociației de Politică Externă, Victor Chirilă. Acesta a renunțat la funcția de Ambasador al R. Moldova în Franța, în care fusese numit recent. După demiterea Guvernului Sandu, cel care l-a numit ambasador, Chirilă a decis că, în condițiile „incertitudinii care planează asupra viitorului curs al politicii externe”, nu-și va putea exercita misiunea de ambasador. Decizia neordinară a lui Victor Chirilă, de a renunța la o funcție ce i-ar fi adus Parisul la picioare, cel puțin pentru vreo patru ani, e mai mult decât o decizie demnă, respectabilă, integră. Câți dintre foștii și actualii diplomați ar renunța la funcții pe motiv că guvernarea care i-a învestit a fost demisă cu brutalitate de exponenții unui regim antidemocratic? Câți ar renunța la beneficiile muncii de ambasador într-o țară europeană, pe motiv că propria conștiință, propriile convingeri de viață nu le per mit să meargă pe această cale?
Pe 14 noiembrie, în cadrul ultimei ședințe a Guvernului Sandu, și-au prezentat demisiile secretarul general al Guvernului, Andrei Spânu, dar și doi secretari de stat din cadrul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Alexandru Voloc și Ion Dodon. Au plecat după doar câteva luni de muncă, timp în care au încercat să schimbe în bine viața cetățenilor R. Moldova.
Marți, când noul Cabinet de Miniștri numea pe un capăt 14 noi secretari de stat, am citit declarația unei secretare de stat de la Ministerul Justiției, a avocatei Veronica Mihailov, care nu a așteptat să fie demisă de Guvernul Ghicu, prezentându-și singură demisia. Marți seara, aceasta își anunța prietenii că a decis să se retragă din funcția de secretară de stat la Ministerul Justiției. „A fost o perioadă prea scurtă, deloc ușoară, dar o experiență absolut unică”, anunța Veronica Mihailov. Ea și-a continuat mesajul cu o listă de activități inițiate în perioada aflării sale în funcție și care ar trebui continuate în cadrul instituției: proiectul de lege cu privire la discursul și infracțiunile de ură, proiectul Legii cu privire la ONG-uri, Legea cu privire la procedura de constatare și sancționare a încălcărilor ce țin de spălarea de bani, proiectul de Lege privind funcționalitatea și eficiența Autorității Naționale pentru Integritate și altele, insistând asupra realizării tuturor proiectelor ce țin de reformarea justiției.
M-am referit aici doar la câteva nume de funcționari care, într-un moment crucial al vieții lor, au luat niște decizii puțin spus demne. De fapt, problema nu e că tinerii profesioniști pleacă din Guvernul Chicu. Problema e: de ce pleacă? Deși nu au spus public, e de la sine înțeles că toți ei nu au acceptat să-și dedice viața și energia, cariera și inspirația, timpul personal pentru a consolida imaginea unui Guvern încropit în grabă, exclusiv pe principii partinice, socialiste. Cei rămași, de ce nu ar lua calea demnității, oferindu-le celor învestiți peste noapte șansa de a-și manifesta capacitățile, „tehnocrația” și adevărata valoare?
