Ce va zice Voronin?
Alegerea preşedintelui României, ca şi a celui de la Chişinău, sunt tratate de o parte şi de alta ca «evenimente istorice». Chiar dacă istoriile pe care le fac azi România şi R. Moldova nu sunt aceleaşi. Cele două state, deşi româneşti, fac parte din spaţii geopolitice diferite şi, în funcţie de ele, îşi «scrie» fiecare istoria sa. România este membru al UE, în timp ce R. Moldova, încarcerată în CSI, este abia pe rol de aspirant la integrarea europeană. România este în NATO, pe când R. Moldova îşi duce povara neutralităţii militare, cu armate ruseşti la Nistru.
Ce ar putea schimba în aceste două istorii, comune în trecut şi diferite azi, alegerea celor doi preşedinţi? În cazul Bucureştiului, indiferent de culoarea politică a guvernărilor, acesta a fost (şi nu există vreo îndoială că va rămâne şi în continuare) avocatul nr.1 al R. Moldova pe plan internaţional, un adept şi un sprijinitor al ei în ideea de democratizare, modernizare şi integrare euroatlantică. Este, de fapt, ceea ce şi-a dorit Chişinăul dintotdeauna, inclusiv atunci când a bravat că nu ar avea nevoie de asistenţa României. De-a lungul anilor de după 1990, la toate etapele de bună comunicare între Chişinău şi Bucureşti, România şi R. Moldova nu au optat decât pentru relaţii foarte apropiate, speciale şi privilegiate, în spiritul trecutului istoric comun. Bucureştiul şi-a menţinut intenţiile, Chişinăul – mai rar. De aici şi sarcina celor doi preşedinţi, indiferent cum se va chema cel de la Bucureşti – să scoată diferenţele şi să facă cât mai apropiate istoriile contemporane ale celor două state româneşti.
Traian Băsescu sau Mircea Geoană la Preşedinţia României? Marian Lupu preşedinte sau anticipate la Chişinău? Tensiunile sunt mari şi la Bucureşti, dar şi la Chişinău. Primul tur de scrutin în R. Moldova a dat pentru Traian Băsescu 91 la sută din totalul voturilor. Îşi vor păstra moldovenii preferinţele şi pentru turul doi? Greu de spus. Indiferent de faptul cine câştigă, Băsescu sau Geoană, România va avea de menajat şi noua situaţie politică de la Chişinău, cea de după 29 iulie. Desigur, dacă ziua de 7 decembrie nu va da peste cap această situaţie nouă.
Ce va fi cu Lupu pe 7 decembrie? Plecat în Rusia, revenit, plecat la Bruxelles şi întors acasă, M. Lupu nu a spus nimic mai mult decât că până la sfârşitul săptămânii va mai avea o întrevedere şi cu liderul comuniştilor, V. Voronin. Va putea Lupu să-l convingă pe Voronin şi să rupă minimul de 8 mandate necesare alegerii sale la funcţia de şef al statului? Sau, dimpotrivă, Voronin s-ar putea să-l frângă pe Lupu şi să-i ceară, sub garanţie, ca după venirea acestuia la Preşedinţie să se retragă cu «cei 4 camarazi» de pe lista PD-ului şi să voteze cu PCRM-ul (53 de mandate) debarcarea din fruntea Legislativului a lui M. Ghimpu şi alegerea unui nou Guvern? Sau, să-i condiţioneze alte garanţii, care ar compromite programul de guvernare al AIE? Oricum, postul de preşedinte pentru M. Lupu costă. Şi preţul trebuie plătit. Numai să nu se întâmple ca acesta să ne coste mai mult decât anticipatele. Ar putea fi Comisia nou-creată pentru revizuirea Constituţiei în punctul ce ţine de alegerea şefului statului o garanţie, în plus, pentru unitatea Alianţei? Ar putea. Deşi, garanţiile în politică nu ţin totdeauna.
Petru AMARIEI
