„Cănuți” și „străchinele” pentru guvernare
Pe 9 aprilie, în prezența președintelui Igor Dodon, Mitropolitul Vladimir a anunțat că „Paștele Blajinilor se amână pentru zilele de 6, 7 și 8 iunie 2020, în ajunul Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (a Cincizecimii)”. Atunci, nu erau cunoscute încă evoluțiile pandemiei de COVID-19 în R. Moldova.
Au trecut două luni de la decizia Mitropoliei, consimțită pios de șeful statului. În acest răstimp, zilnic, au murit oameni, iar Ministerul Sănătății a confirmat că morții, peste 300 la număr, sunt victime ale noului coronavirus. Din cele peste 8500 de cazuri de îmbolnăviri înregistrate, numărul celor gravi și deosebit de gravi este constant într-o ușoară creștere și nimeni nu le poate garanta celor peste 250 de bolnavi aflați în această stare că vor ieși degrabă din saloanele de terapie intensivă.
Strămutarea samavolnică a Paștelui Blajinilor pare nu doar hilară, ci și periculoasă, în condițiile în care indicii epidemici rămân în continuare extrem de alarmanți. Cui oare îi putea trece prin cap că o sărbătoare creștină, marcată întotdeauna în următoarea săptămână de după Paști, să fie strămutată în altă zi, cum ar fi la început de vară? Să înțelegem că Paștele, Crăciunul sau Bunavestirea pot fi strămutate oricând, pentru orice zi?
Paștele Blajinilor este o sărbătoare religioasă. În calendarul bisericesc are ziua sa fixă. Această sărbătoare presupune pomenirea celor decedați de către rude și apropiați. Și Mitropolitul Vladimir, dar și șeful statului nu pot să nu cunoască faptul că, de Paștele Blajinilor, credincioșii vin la mormintele celor dragi, iar preoții oficiază servicii de sfințire a acestor locuri de veci. În semn de iubire pentru cei plecați, oamenii vin la cimitire cu mâncare, vin și pomeni… Și aceste obiceiuri nu puteau fi necunoscute înalților ierarhi bisericești și celor din fruntea acestui stat.
Dacă-i așa, dacă Înaltul Vladimir și președintele Dodon au știut despre toate aceste tradiții, de ce, în plină pandemie, s-au apucat să transfere Blajinii? Adevărații creștini și-au pomenit morții atunci când calendarul bisericesc arăta că sunt Blajinii. I-au pomenit cum au reușit, aprinzând o lumânare și dând de pomană unor sărmani, de sufletul celor dragi… De ce trebuiau transferați Blajinii, dacă nimeni nu putea garanta că vizitele la cimitire nu vor cauza o explozie de noi îmbolnăviri? Chiar atât de importante să fie darurile preoților, adunate de pe la morminte în această zi?
Deși epidemiologii au încercat să convingă autoritățile că Blajinii în pandemie pot culmina cu grave probleme de sănătate pentru cei veniți în număr mare la cimitire, propunerea de anulare a ceremonialului nu a fost acceptată. Singurul minister care le-a cerut oamenilor să stea acasă, să nu umble de noii Blajini pe la cimitire, a fost Ministerul Educației…
Abia miercuri, când lumea își pregătise deja coșurile pentru cimitir, au început să fie anunțate mai multe acțiuni care ar trebui să diminueze din aglomerație: transportul public nu va mai circula până la cimitir, de noii Blajini, iar timp de câteva zile, până la noii Blajini, cimitirele vor fi închise, în timp ce în zilele alese de Înalții Prelați pentru a sărbători Paștele Blajinilor cei care vor ajunge la cimitire vor trebui să poarte măști și mănuși și, în niciun caz, nu vor trebui să bea și să mănânce la morminte. Dar cine îi va monitoriza?
Ieri, nervos, premierul Chicu amenința că ar putea insista asupra reînchiderii Pieței Centrale, deoarece „lumea parcă nici nu a auzit de virus, toți cumpără cănuți și străchinele pentru Blajini”. De ce vă legați de „cănuți” și „străchinele”, dacă lumea, de fapt, a urmat pildele date de autorități, deciziile autorităților. Cine a strămutat Blajinii? Cine a deschis piețele? Frizeriile? Cine deschide localurile de agrement? Și toate se întâmplă tocmai când avem cea mai înaltă cotă de îmbolnăviri, de la începutul pandemiei…
