Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Aneta Grosu: Putred de Moldova

Aneta Grosu: Putred de Moldova

Dacă îţi vine în cap cuvântul „putred”, neapărat îţi aminteşti expresia „e ceva putred în Danemarca”. E o replică din celebrul „Hamlet”, de Shakespeare. De fapt, expresia se referă la criza morală şi politică din cu totul altă ţară, decât Danemarca.

Astfel, Shakespeare, pe lângă creaţiile sale memorabile, a lăsat posterităţii şi această expresie, pe care fiecare pământean o poate folosi la adresa ţării sale, indiferent în care parte a lumii s-ar afla.

S-au mai întrebat şi alţii dacă nu cumva e ceva putred în Moldova. Aşa, însă, cum un răspuns categoric nu a fost dat de nimeni, niciodată, o întrebare repetată, sper să nu supere.

E putred sau nu dacă, până în prezent, aşa şi nu sesizăm certitudinea schimbării? Ca să nu fac generalizări obositoare, voi aminti aici câteva exemple, care pot duce pe oricine cu gândul la „putreziciunea” societăţii.

Tumultul de întrebări legate de dosarele Papuc, Botnari, Gumeniţă, Perju, Zubic, Voronin se precipită, în special după ieşirea, în premieră, la un post de televizune, a unui om de afaceri la care nu se ştie cine şi cum poate avea acces. Anume despre el se vorbea că ar fi implicat în mandatarea actualului procuror general. Mai multă lume, inclusiv lideri politici, au negat în repetate rânduri o posibilă implicare din umbră a acestui om de afaceri în politica de cadre a AIE. Şi ziariştii au avut păreri împărţite, dar, aşa cum spuneam mai sus, lucrurile se precipită după declaraţiile acelui om de afaceri, care a recunoscut: „Eu am susţinut şi am să susţin orice guvernare”.

Nu cred că omul a fost nesincer, astfel, dacă e să luăm pe bune declaraţia sa, el a fost, este şi va fi cu cei de la Putere. Dacă a fost cu Voronin, iar astăzi este cu Lupu, nu-i neapărat s-o rupă cu fostul, ca să fie şi cu cel actual. Se pare că statutul acestui om, de intermediar al puterilor (trecute, curente şi viitoare), vorbeşte exact despre starea de putrefacţie a acestei societăţi, în care deciziile cele mai importante se iau pe la spate, de oameni legaţi între ei, exclusiv, de principiile puterii banilor.

În astfel de condiţii, de ce am mai aştepta dosare de rezonanţă? De ce am crede că persoane de greutatea financiară a lui Voronin sau Papuc vor ajunge cumva pe banca acuzaţilor? Un om potrivit, la Procuratura Generală, va face totul pentru confortul, fie şi relativ, al exponenţilor puterilor dintotdeauna. Dosarele vor bate pasul pe loc, iar nişte anchetatori nu prea versaţi în subtilităţile jocurilor de culise vor ieşi în faţa camerelor de luat vederi ca să spună că persoanele fizice, suspectate de evaziuni fiscale, nu pot fi responsabilizate penal. Astfel, după luni în şir de fum din paie, vom fi anunţaţi că procurorii transmit materialele la Fisc, acesta urmând să verifice dacă respectivul fiu de om de stat a comis sau nu vreo infracţiune.

Deci, după vreo trei luni în care am tot fost anunţaţi că Oleg Voronin ba este citat, ba nu vine, ba vine, la CCCEC şi la Procuratura Anticorupţie, aflăm că deja Fiscul ajunge pe rol de procuror.
E putred sau nu? Ce ziceţi?

Aneta Grosu, 
aneta.grosu.zdg@gmail.com