Aneta Grosu: Corupţia de sub mesele procurorilor
„Moldova fără sărăcie”, „Schimbarea până la capăt”, „Bunăstare. Respect. Progres”, „Moldova alege victoria”, „Mai multe fapte. Mai puţină politică”, „Vocea ta în Parlament”… Vă amintiţi? Sunt sloganele electorale ale unor concurenţi electorali care ne-au promis tot binele din lume, în schimbul voturilor noastre. Lozinci sonore, aşteptări pe potrivă…
La o lună de la încheierea campaniei, acum câteva zile, ZdG s-a confruntat cu o situaţie mai specială decât în alte perioade similare din ultimii ani. Şi nu este vorba despre organizarea unor evenimente de Crăciun sau de Revelion, sau despre vacanţa de iarnă, în care pot pleca doar cei mai prosperi sau cei mai visători cetăţeni ai R. Moldova.
După ce am adunat toate anchetele cititorilor şi ale vizitatorilor www.zdg.md, în care era abordat felul în care este combătută corupţia în R. Moldova, am constatat că, în raport cu alţi ani, lipsesc nume sonore ale unor persoane care au excelat prin combaterea corupţiei. Am răsfoit anchetele cititorilor şi am înţeles că majoritatea sunt decepţionaţi şi de felul în care instituţiile statului respectă nişte obligaţii asumate la capitolul combaterii corupţiei. Constatăm că, în societate, preocupările au fost mai mult politice, iar funcţionarii desemnaţi să combată corupţia au tot stat în expectativă, încercând să ghicească ce va urma.
Liniştea sau, mai bine zis, tăcerea care s-a lăsat peste acest subiect în R. Moldova anului 2010 trezeşte mai multe suspiciuni şi îngrijorări, or, nimeni încă nu a anulat supoziţia potrivit căreia corupţia blochează mersul acestei societăţi spre o democraţie veritabilă şi spre o economie liberă.
În cei 8 ani de guvernare comunistă, numeroşi experţi au dezvăluit că fenomenul corupţiei este generat de cei din vârful puterii, determinând criminalizarea întregii societăţi. În acei ani, instituţiile internaţionale constatau că R. Moldova, condusă de comunişti, a ajuns unul dintre cele mai corupte state din lume. Cea mai coruptă şi cea mai săracă în Europa. Au fost ani în care o parte a societăţii s-a îmbogăţit inimaginabil de mult, iar cealaltă parte, de fapt, marea majoritate, a sărăcit şi s-a văzut nevoită să plece la muncă peste hotare, dacă nu a acceptat să existe acasă, din cerşit sau din muncă la negru.
Au fost ani în care s-a vorbit, pe diverse voci, despre afaceri cu arme, cu droguri, cu avioane, cu carne, cu ţigări, cu paşapoarte, cu oameni, cu organe vitale, cu bani falşi, cu partide sau cu patrioţi. În spatele tuturor acestor afaceri tenebre au stat oameni corupţi, numele cărora au răsunat uneori în presă sau chiar de la tribunele forurilor locale şi internaţionale. S-a spus clar că, fără suportul celor de la putere, astfel de infracţiuni ar fi fost imposibile în R. Moldova.
Totodată, oamenii puterii au fost eroii unor incitante scandaluri de corupţie. Donatori internaţionali au consumat sume imense de bani pentru proiecte de sensibilizare a opiniei publice privind importanţa combaterii corupţiei, iar opoziţia de atunci ne-a spus periodic că, dacă ar ajunge la guvernare, dosarele de corupţie ar fi la loc de cinste pe mesele procurorilor (nu sub mese), despre care, pe timpul acelei guvernări, timp de 8 ani de zile, se tot spunea că sunt instrumente docile ale puterii. Zi de zi, fiecare dintre noi a tot aşteptat cu respiraţia întretăiată să cunoască nişte adevăruri despre felul în care s-au îmbogăţit unii, lăsând să se surpe o imensă prăpastie între ei şi restul societăţii. Şi noi, la ZdG, am aşteptat dosare bine instrumentate despre delapidarea banilor publici, despre traficul de influenţă al guvernanţilor, exercitat în numele îmbogăţirii lor. Am aşteptat şi mai aşteptăm.
Timpul trece. E iarăşi sfârşit de an, iar fiecare încearcă să facă nişte totaluri. Noi, la ZdG, am reuşit să identificăm, destul de greu, 5 personalităţi care, în 2010, s-au remarcat prin felul în care au combătut ori s-au opus corupţiei. Am căutat printre medici, profesori, poliţişti, procurori. Am intrat în arhivele instituţiilor statului, în rapoartele oficiale dedicate combaterii corupţiei, descoperind, la nivel oficial, un dezinteres suspect la acest subiect. E şi aceasta o concluzie. E un bilanţ. E o reconfirmare a faptului că, la nivel declarativ, avem corupţie, iar la nivel penal – nu avem condamnaţi pentru corupţie.
De ce am început cu sloganele electorale? Pentru că vine Crăciunul şi cu toţii ne dorim o viaţă mai liniştită, mai prosperă, mai adevărată…
Aneta Grosu, [email protected]
